Nici SRI nu mai e ce-a fost odată, și asta dacă e să dăm crezare declarațiilor sincere pe care, săptămâna trecută, Eduard Hellvig, directorul Serviciului Român de Informații le făcea la finalul audierilor în Comisia Parlamentară de control a SRI: „Am sesizat, că există interesul de a destabiliza o instituţie puternică şi serioasă a statului român. Le spun tuturor, mai ales celor de bună credinţă, că Serviciul Român de Informaţii are instrumente validate în timp să se apere atât pe el, dar mai ales pe cetăţenii României. Un SRI slab, timorat, destabilizat ar însemna o Românie dezarmată în faţa ameninţărilor, iar asta nu foloseşte nici instituţiilor statului român şi nici românilor.”

Ce să înțelegem dintr-o astfel de declarație citită de directorul SRI? Știm că cine se scuză, se acuză, mai ales într-o lume a serviciilor Intelligence. SRI mai întâi se apăra ca instituție și apoi asigură siguranța cetățenii? În același timp, statistica pe care o avem la dispoziție este una uluitoare. În anul de grație 2017, România, însumează un număr total de agenți aproape egal cu cel din Germania, Franța, Marea Britanie și Spania, care au circa 13.000 agenți la un loc. Da, ați citit bine, la un loc, în timp ce țara noastră numără circa 12.000 de agenți. Practic, în România, la suta de mii de locuitori sunt 60 de agenți ai SRI, în timp ce FBI, de pildă, are doar 11,3 agenți raportat la aceeași populatie. Pe locul doi, ca număr de agenți/100.000 locuitori, se află Polonia, care are 13 ofițeri/100.000 locuitori, iar ultimul stat clasat este Italia cu 2,7 agenți/100.000 persoane. Și toate acestea, în condițiile în care România este ferită de statistici în lupta cu terorismul.

Concluzile e bine să le tragă fiecare. În ceea ce privește cetățenii străini indezirabili pe teritoriul României, în ultimii 27 de ani numărul acestora a ajuns la aproape 50, pentru că reprezentau o amenințare teroristă la adresa României, potrivit datelor oficiale transmise de SRI, însă doar două cazuri importante de terorism cu conexiuni islamice s-au finalizat cu condamnarea celor în cauză, în România, după Revoluție.

Și ca o paranteză, pe vremea regimului comunist în România, își amintesc unii ofițeri ai structurii antitero, au fost dejucate câteva atentate teroriste islamice: „cu vorba bună”. În 1973, atunci când s-a înființat Sectorul ARTA al Securității lui Ceaușescu (structura antitero), luptătorii români erau dotați cu: combinezoane tip auto, cască de motociclist, pistol Makarov, pistol-mitralieră Kalasnikov cu pat din lemn (nerabatabil), pușca de vânătoare care lansa gaze, pușcă cu lunetă și un autoturism Land Rover pe care îl foloseau 6-7 luptători. Astăzi, brigada antitero din SRI folosește pistolul-mitralieră HK MP5 de proveniență germană în locul Kalasnikovului, costumul nomex în locul combinezonului tip auto, cască antiglonț de kevlar în locul celei moto, vestă antiglonț etc. Cu toate acestea, România se simte în singuranță datorită statisticilor.