Ce studiau la gimnnaziu elevii gorjeni, în timpul ocupației germane (1917-1918)

Oraşul Târgu-Jiu a fost unul dintre primele oraşe din ţară ocupate de către armatele germane şi austro-ungare, suferind din prima jumătate a lunii noiembrie 1916, o ocupaţie dură timp de doi ani. În această perioadă populaţia oraşului a avut de îndurat, pe lângă rigoarea autorităţilor germane, grele lipsuri, rechiziţii de alimente, materiale, obligaţia de a-i încartirui pe soldaţii şi ofiţerii germani şi austro-ungari, cenzură etc.

Cu toate acestea, așa cum se arată într-o adresă din data de 21 august 1917, un grup de intelectuali ai orașului „au luat frumoasa inițiativă de a deschide în localul Gimnaziului (din Târgu-Jiu – n.n.) un curs pregătitor de cele patru clase secundare pentru elevii carii și-au arătat dorința că pot face examen integral de o clasă secundară, fiindcă s-au mai pregătit aparte în familie, cât și pentru cei care au rămas coringenți (…)”.
Cu aprobarea autorităților germane, gimnaziul a început să funcționeze din data de 1 august 1917, la cursuri înscriindu-se, la toate clasele (I-IV), un număr de 140 de elevi.
În fondurile Serviciului Județean Gorj al Arhivelor Naționale am identificat orarul gimnaziului pentru anii 1917-1918. Elevii studiau limba română, limba franceză, limba latină, limba germană, matematică, geografie, zoologie, geologie, caligrafie, religie, botanică, fizică, chimie, higienă, muzică, gimnastică, desen, dar și două ore de istorie la fiecare clasă.

SJAN Gorj, Fond Liceul „Tudor Vladimirescu” Târgu-Jiu, dos. 130/1918, f. 9, 79.

Vot istoric în Parlament! Camera Deputaţilor își spală rușinea!


În urma votului de miercuri, 13 mai 2020, data de 4 iunie va fi declarată Ziua Tratatului de la Trianon. Proiectul de lege în acest sens a fost adoptat de deputaţi cu 235 voturi ”pentru”, 21 ”împotrivă” şi 25 abţineri.

Iniţiativa legislativă prevede posibilitatea organizării, la nivel naţional şi local, de manifestări cultural-educative şi ştiinţifice consacrate conştientizării semnificaţiei şi importanţei Tratatului de la Trianon.
Unul dintre inițiatorii proiectului este senatorul PSD Titus Corlățean. Acesta a salutat importanța votului din Parlament pe care îl consideră un „vot istoric”. Corlățean și-a manifestat speranța că președintele Klaus Iohannis va promulga până la 4 iunie 2020 proiectul legislativ votat de Parlamentul României.

Așa cum era de așteptat au apărut și primii contestatari. Pe lângă UDMR, câteva asociații cer președintelui Iohannis sa nu promulge această lege, motivând că este una toxică.

Tratatul de la Trianon a fost semnat pe data de 4 iunie 1920 în Palatul Marele Trianon de către Puterile Aliate, învingătoare în Primul Război Mondial şi Ungaria, care recunoştea cedarea unor mari porţiuni din teritoriul fostului imperiu Austro-Ungar către alte state ca România, Cehoslovacia sau Regatul Sârbilor şi Croaţilor.

butic.transatravel.ro – primul magazin online din Oltenia, cu produse agroalimentare proaspete și sănătoase

butic transatravel ro

Butic.TransaTravel.ro se deschide sâmbătă, 11 aprilie 2020, cu cele mai proaspete produse românești! Fermierii români produc hrană indiferent de vreme și vremuri! 

Primul magazin online, butic.transatravel.ro, cu produse direct din fermă urmează să fie lansat sâmbătă, 11 aprilie 2020 și este un produs AGRICOOP. Vor fi comercializate produse lactate, legume, carne, fructe, miere, dulcețuri, conserve și alte preparate, toate naturale, făcute de fermieri cu produsele din propria gospodărie, după rețete vechi. Unora vă vor aminti de gustul copilăriei, iar alții vor înțelege acum la ce se referă părinții lor atunci când vorbesc despre mâncarea de la țară.
Comandați produsele de pe site și ele vor ajunge la voi acasă! (expert afaceri în agricultură Marinela Strîmbulescu)

Vă așteptăm! 🍀

butic transatravel

Să luăm aminte!

🚩 La 4 aprilie 1944, în urma bombardamentelor americane asupra Bucureștiului numărul oficial al victimelor a fost de 2.942 de MORȚI şi 2.416 RĂNIȚI.

🇷🇴 În București NU EXISTĂ niciun monument dedicat acestor victime, în schimb aviatorilor americani li s-au ridicat în ultimii ani două monumente. În timp ce ei, americanii, își amintesc de eroii lor, noi continuăm să ne târâm în genunchi prin colbul unui prezent cu iz de servilism, uitând trecutul și acceptând prea ușor statutul impus de către cei care își cunosc mai bine decât noi interesele.

🇱🇷 Cu un an înainte de bombardarea Bucureștiului, aviația americană pierdea la Ploiești 310 aviatori. Operațiunea „Tidal Wave” este unul dintre cele importante momente istorice din trecutul Ploieştilor.
Al Doilea Război Mondial a început cu o întârziere de doi ani pentru ploieșteni, la 1 august 1943, când aviația americană întreprinde primul atac masiv asupra orașului. La acea vreme, Ploieștiul furniza o treime din petrolul necesar mașinii de război germane. Din acest motiv, orașul a devenit ţinta preferată a bombardamentelor aliaţilor anglo-americani, cu precădere în decursul anului 1944.
În ciuda faptului că Ploieştiul beneficia de o puternică apărare antiaeriană, americanii mizează pe un atac surpriză, de la mică altitudine, cu bombardiere B-24 Liberator asupra facilităților petroliere ale orașului. Decolând de la baza aeriană din Benghazi, Libia, escadrilele de avioane urmau să parcurgă în formaţie compactă o distanţă dus-întors de peste 3000 de km. Avea să fie cel mai lung raid de bombardament de până atunci.
La scurt timp după decolare, formaţia este detectată de staţiile radar germane şi urmărită în drumul său spre Ploiești. La apariția ei pe teritoriul României, apărarea antiaeriană aflată sub comanda colonelului german Alfred Gerstenberg, îi înfruntă pe americani, la Ploieşti, Câmpina şi Bucureşti.
La finalul zilei, bilanţul este catastrofal pentru americani. Din 177 de bombardiere care au decolat în zorii zilei de la Benghazi, 53 de avioane au fost pierdute, doborâte deasupra României sau scufundate în Marea Mediterană. 310 aviatori americani şi-au pierdut viaţa și 108 au fost luaţi prizonieri. Majoritatea rafinăriilor ploieștene au rămas neatinse, iar cele lovite îşi vor reveni în numai câteva săptămâni. Raidul aerian nu și-a atins scopul deoarece nu s-a înregistrat o micşorare a capacităţii globale de producţie și rafinare a petrolului.
Aceasta misiune a însemnat cea mai mare pierdere înregistrată vreodată de aviația Statelor Unite ale Americii într-o bătălie aeriană, mai târziu americanii numind această zi „Duminica Neagră”. Printre aviatorii americani, Ploieştiul devine cunoscut drept „Cimitirul bombardierelor”. Operațiunea „Tidal Wave” a fost decorată de partea americană cu cinci Medalii de Onoare și mai multe Distincții pentru Servicii Deosebite decât debarcarea în Normandia. Americanii nu au uitat și pe data de 4 aprilie 1944 au bombardat mai multe zone civile din București.

🚩 Se spune în istorie: A nu uita, pentru a nu repeta! NOI DE CE UITĂM?!?
Ei, americanii, știu să își cinstească eroii. Noi, românii, ne-am tot uitat spre vest, după ei, uitând ziua de 4 aprilie 1944. Uitând să ne cinstim eroii noștri, să le aprindem o lumânare și să-i pomenim! Nici măcar monumente nu am fost în stare să le ridicăm, nici cruci la căpătâi să le punem!
Sau așa trebuie să arate România normală!?

Viața și moartea în linia întâi…

„25 martie 1942 (Bunavestire). Zi cu soare, caldă, minunată. Cred că nu vom mai avea necazuri cu zăpada și frigul. Am decorat și astăzi un lot mare de ostași bravi și vrednici. Unii, cu câte două decorații. Câtă fericire, bucurie și mândrie să prinzi pe piepturile acestor vlăstare alese, pe piepturile lor de oțel, distincțiile atât de binemeritate, să strângi cu căldură palme aspre, vlăguite de asprimea vremii, hârșâite pe paturile armelor de foc pe care le-au strâns cu ardoare, cu tărie. Cu ochii țintă la dușman, au ochit, au tras și întotdeauna au învins pentru că au voit să învingă. Cât de mari sunt acești țărani, cât de bravi și cât de vrednici sunt! Ei, talpa țării.
(Vasile Scârneci, Viața și moartea în linia întâi. Jurnal și însemnări de război 1916-1920, 1941-1943)

Citeam în această seară rândurile de mai sus și gândurile mi-au fugit la ceilalți bravi și vrednici, cei de astăzi, din spitalele României. Câte lupte nu vor mai urma pentru ei, medicii și personalul medical din România? Sper că toți, dar toți, vor fi decorați, vii sau post-mortem, de cel care deși a știut ce va urma ne-a condamnat pe toți…

90726574_3821813694527444_2911655671097196544_o

In Memoriam, Mariana Drăgescu!

„În România de astăzi ea (Mariana Drăgescu) este un simbol; despre ea se scrie în presă și în cărți”… așa se încheie una dintre cărțile dedicate aviatoarelor Escadrilei Albe. Câți și-au amintit însă, în mod real, fără echivoc, de Mariana Drăgescu, în ultimii șapte ani? Câți i-au aprins o lumânare la căpătâi, ori au pomenit-o creștinește, așa cum se cuvine pentru odihna sufletului ei?

Aproape că este stânjenitor să vorbim azi despre eroii acestei țări. Pentru că unora li se pare demodat, dar dacă nu o vom face astăzi, mâine generația care va urma generației tinere de astăzi nu va mai avea repere, nu va mai avea modele care să dea sens identității noastre. Mariana Drăgescu se stingea în ziua de 24 martie 2013, la venerabila vârstă de 101 ani, întregind Escadrila Albă în cer.

Au urmat șapte ani de uitare, deși mai mereu amintită în presă și-n cărți, mormântul ei, cu greu putând să-l numim loc de veșnică odihnă, rămânând fără cruce la căpătâi preț de mai mulți ani, fără o lumânare aprinsă în sâmbetele morților, sau de Ziua Eroilor, fără onoruri militare cuvenite celei care a scris rânduri întregi în paginile de istorie ale aeronauticii românești.

De astăzi, 24 martie 2020, în ziua când Mariana Drăgescu împlinește 7 ani de la ultimul său zbor spre aștri, prin strădania unor oameni de care ne leagă o sinceră prețuire, puteți să-i aduceți la căpătâi o floare, lumină și onoruri celei care, alături de camaradele sale din Escadrila Albă… „nu s-au întors niciodată din drum”!
Odihnă veșnică și iertare că nu am putut face mai mult, pentru Sufletul Tău!

Semper Fidelis Patriae!

Despre maniere

Trăim într-o lume nebună, având senzaţia că înnebunim şi noi pe zi ce trece. Am încetat oare să avem idealuri, să gândim, să ne cultivăm, să ne temem, să ne rugăm?
Avem oare dreptul să considerăm tradiţiile perimate sau depăşite? Fără îndoială că nu, căci nimic nu este nou sub soare… iată un vechi adevăr ce nu poate fi negat.
În toate timpurile a existat tendinţa oamenilor de a se opune legilor impuse de politeţe, deoarece la prima vedere par restrictive şi inutile. Ele sunt parcă inventate să îngrădească libertatea individului. Dar după o scurtă experienţă de viaţă fiecare om este nevoit să accepte că bunele maniere nu sunt deloc inutile, ci ele contribuie la formarea noastră ca „oameni” , la bucuria de a trăi printre semeni civilizaţi.

Trăim într-o epocă în care noncomformismul este la modă, dar să nu depăşim o etapă obligatorie – aceea a conformismului. Picasso nu ar fi ajuns să picteze celebrul tablou „Guernica” dacă n-ar fi ştiut mai întâi să picteze în stil clasic.
Cel mai ineficient mod de a educa pe cineva este să-i ţii discursuri moralizatoare, interminabile şi plicticoase. Fiecare om trebuie să treacă singur prin experienţe-limită.

Bunele maniere n-au fost adăugate în mod arbitrar unor structuri sociale. Ele au rădăcini într-un sentiment profund, în acea armonie dintre comportare şi etică, dintre frumuseţea caracterului uman şi moralitatea sa. Confucius, faimosul înţelept chinez (551-479 î. Chr.), spunea că virtutea nu reprezintă nimic dacă nu se naşte din curtoazie, adică din inimă. Omul va avea un comportament natural şi agreabil, adică o purtare civilizată numai respectând nişte reguli care s-au impus şi s-au codificat de-a lungul timpului.

Pornind de la principiul că fiecare dintre noi este unic şi de neînlocuit, putem afirma că orice om are dreptul de a fi respectat. Dar de acelaşi respect trebuie să se bucure şi cei din jur.
Dacă eşti cu adevărat convins că trebuie să fii politicos oricând şi în orice ocazie, înţelegi adevărul fundamental cuprins în celebra inscripţie gravată pe faţada clădirii de la New College, din Oxford: „Manners make man” – comportamentul îl face pe om. Bunele maniere sunt apanajul omului care îşi cunoaşte exact locul în lumea în care trăieşte.