Pe urmele lui Badea Cârțan

În urmă cu 121 de ani, Badea Cârțan, celebrul personaj al istoriografiei românești, ajungea la Târgu-Jiu, fiind fotografiat chiar lângă clădirea actualului Colegiu Naţional „Tudor Vladimirescu”, pe atunci Gimnaziul Real abia inaugurat. În 2018, Anul Centenar, i-am adus și noi un modest omagiu, la Sinaia, acolo unde din 1911 își doarme somnul de veci „visând întregirea neamului său”.

67952553_708300072950047_278488183438573568_n

Gheorghe Cârţan a fost reţinut de istorie ca un simbol al unităţii naţionale ca urmare a faptului că le-a adus conaţionalilor din Ardeal nenumărate cărţi din Vechiul Regat sau din străinătate.

Cărţile de istorie au reţinut faptul că „timp de peste 30 de ani a trecut Munţii Carpaţi urcând şi coborând cu desagii mari şi grei încărcaţi de cărţi româneşti, adunate din vechea Românie. Ţinând seama că în epoca amintită cartea nu era la îndemâna oricui, oricine îşi poate da seama de munca uriaşă pe care a trebuit s-o depună acest ţăran entuziast şi modest, spre a le răspândi în satele ardelene…”

În copilărie şi tinereţe a păscut turma de oi a familiei sale, loc unde se întorcea de fiecare dată din marile sale călătorii de la Roma, Viena sau din România. Avea în jur de 30 de ani când se va înrola voluntar în armata română în Războiul de Independenţă. După 1881 va fi mereu pe drumuri, el ajungând în Italia, Franţa, Germania, Austria, Elveţia, Turcia, chiar şi  până la locurile sfinte de la Ierusalim.

Povestea celor trei călătorii la Roma o aflăm chiar de la el. Badea Cârţan spunea în ziarul „Poporul Românesc” că: „Într-o bună dimineaţă, ce-mi trăzneşte p-în cap, zic: mă Cârţane, tu trebuie să te duci drept la Roma, să vezi cu ochii cine a fost moş-to şi strămoş-to. Şi dusu-m-am! Douăzeci de zile-n cap am mers pîn la Viena şi de aici alte douăzeci şi trei pîn la Roma”.

În revista „Amicul Tinerimii” de la începutul secolului XX găsim amănunte  despre vizita la Târgu-Jiu a lui Badea Cârţan, ţăranul autodidact din ţinutul Făgăraşului. După vizita la Roma unde a dormit la soclul Columnei lui Traian, în haine ciobăneşti, Badea Cîrţan a venit la Târgu-Jiu în 1898, vizitând inclusiv Gimnaziul Real unde era director Iuliu Moisil. De fapt acestuia îi datorăm ideea imortalizării vizitei într-o fotografie pe scările instituţiei.

Vizita nu a fost deloc întâmplătoare, la Târgu-Jiu se tipăreau foarte multe cărţi care îi erau necesare dincolo de Carpaţi. Iuliu Moisil era un ardelean care se stabilise în reşedinţa Gorjului iar aceste meleaguri jucaseră un rol important în istoria naţională prin Tudor Vladimirescu, Gheorghe Magheru, Christian Tell ş.a., aşa cum Badea Cârţan ştia foarte bine.

În anul 1911, în ziua de 7 august, la 62 de ani, Badea Cârțan s-a stins din viață, fără a mai apuca să vadă ziua întregirii tuturor românilor. A fost înmormântat în cimitirul de la Sinaia, pe mormântul său fiind trecute următoarele cuvinte: „Badea Cârțan doarme aici visând întregirea neamului său”.

 

Reclame

Bancnota de 20 de lei dedicată Ecaterinei Teodoroiu

Bancnota va avea valoarea nominală de 20 de lei. Această valoare nominală a mai fost utilizată în istoria emisiunilor de bancnote românești și se regăsește printre cele aflate în circulație în zona euro. Banca Națională a României va lansa în circulație, în cursul anului 2020, bancnota de 20 de lei, care va celebra o personalitate feminină – Ecaterina Teodoroiu, eroina căzută în luptă în timpul Primului Război Mondial, potrivit comunicatului oficial.

Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României (BNR) a decis, în ședința din 30 iulie a.c., lansarea în circulație, în cursul anului 2020, a unei bancnote care va avea pe una dintre fețe portretul Ecaterinei Teodoroiu, eroina căzută în luptă în timpul Primului Război Mondial. Bancnota va avea valoarea nominală de 20 de lei. Această valoare nominală a mai fost utilizată în istoria emisiunilor de bancnote românești și se regăsește printre cele aflate în circulație în zona euro.

Alegerea imaginii Ecaterinei Teodoroiu are o dublă semnificație. Banca Națională a României susține astfel preocupările pentru consolidarea egalității de gen, în linie cu inițiativele altor bănci centrale din lume. De asemenea, BNR marchează încă o dată împlinirea Centenarului României Mari, onorând imaginea unui erou al Marelui Război de Reîntregire.
Consiliul de Administrație al BNR consideră că promovarea imaginii unei femei pe o bancnotă cu putere circulatorie este un demers care răspunde unui interes public legitim – de promovare a personalităților feminine – ce a găsit o largă susținere în societatea românească. Banca Națională a răspuns încă de anul trecut acestui demers prin alegerea imaginii Reginei Maria pentru bancnota aniversară de colecție dedicată împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
BNR va face publice în curând macheta bancnotei, elementele de siguranță și identificare, precum și data exactă a lansării în circulație.

67936991_3083324351709719_5183887159605592064_n

Încăperea secretă a bisericii din Vădeni, nu este doar o legendă

Prevăzută iniţial cu drugi puternici de lemn, aşezaţi în zid, care închideau porţile, precum şi cu o „tainiţă” (încăpere secretă) situată sub clopotniţă, biserica de la Vădeni, concepută mai degrabă ca o „fortăreaţă”, arată ingeniozitatea constructorilor din urmă cu secole, în a crea populaţiei mijloace de a se feri din calea primejdiei turceşti.
Ctitorită înainte de 1700, după unele informaţii în anul 1694, în apropierea casei marelui ban Cornea Brăiloiu, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită de meșteri italieni recomandaţi de însuşi domnitorul Constantin Brâncoveanu (pictat în pronaosul bisericii, peretele dinspre miazăzi), rudă îndepărtată cu Stanca Băneasa, soţia marelui Ban.
În fotografii se poate vedea scara din bârne groase de stejar folosită pentru accesul spre încăperea secretă, care astăzi adăpostește o bibliotecă și obiecte de cult vechi. Astăzi biserica se află pe Lista Monumentelor Istorice din România.

Scrisoare deschisă domnului secretar de stat la Ministerul Culturii și Identității Naționale, Mihai Alexandru Gherghe

La soluția inițială propusă de a solicita, oficial, Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” să cedeze o suprafață de 5.300 mp din proprietatea pe care o deține în Șoseaua Kiseleff nr. 1, cu scopul construirii Muzeului Național de Istorie a Evreilor și Holocaustului, Ministerul Culturii și Identității Naționale a adăugat acum și comasarea altor muzee în cadrul unui complex muzeal. 

Ministrul Valer-Daniel Breaz a anunțat joi seara, într-un comunicat, postat pe siteul instituției, „soluția” în disputa cu Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, în favoarea viitorului Muzeu Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului din România: comasarea a trei muzee reprezentative pentru cultura și identitatea națională cu un al patrulea care, nu înțelegem ce are de-a face cu identitatea națională.

Este trist că în Anul Omagial al Satului Românesc, după cum este declarat de către Patriarhia Română, Ministerul Culturii și Identității Naționale „sacrifică” identitatea individuală a trei instituții reprezentative pentru cultura națională, de dragul dorinței celor care au afirmat că Muzeu Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului din România trebuie să se afle într-o zonă centrală, unde există și alte muzee, nu „aruncat undeva” în oraș. 

Cu toate că zeci de personalități academice și ale societății civile au susținut Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Ministerul Culturii și Identității Naționale a dictat comasarea altor două muzee naționale, fapt fără precedent credem noi, pentru cultura românească. Ce interese au un preț mai mare decât identitatea națională? Susținem înființarea unui muzeu care să conserve memoria Holocaustului, dar nu printr-o măsură injustă față de o serie de instituții care transmit generațiilor actuale și viitoare memoria națională românească, ci printr-o analiză atentă care să nu altereze identitatea unor muzee datătoare de lumină atunci când praful uitării se așterne. 

Sunt acestea motivele pentru care, domnule secretar de stat, la Ministerul Culturii și Identității Naționale, Mihai Alexandru Gherghe, vă adresăm rugămintea de a susține cauza păstrării identității culturale românești, transmisă din generație în generație, de cei cărora muzeele amintite mai sus le păstrează memoria, prin activitatea și patrimoniul lor.

Târgu-Jiu, 19 iulie 2019

Consiliul Director al Asociației cultural-istorice „Dumitru și Maria Pleniceanu”

Atunci când unii își doresc România dezbinată

În ultimii ani regionalizarea României părea un subiect abandonat, dispărând de pe agenda publică de lucru a celor care se încăpățânau să reia subiectul.
Cel care deja ne-a obișnuit să reia teme de interes public, președintele Klaus Iohannis a promis de curând reluarea unei discuții serioase legate de regionalizare, sugerând că actuala hartă administrativă trebuie schimbată. Doar astfel, crede acesta, se pot reduce diferențele mari de dezvoltare dintre zonele României. Ultimele date pe regiuni arată că Bucureștiul parcă face parte din altă țară, având un PIB pe cap de locuitor aproape de cel al Berlinului. Banatul se dovedește „fruncea” restului țării, în timp ce Moldova este aproape cea mai săracă regiune din Uniunea Europeană.
Cui foloseşte regionalizarea şi cum va ajuta aceasta la creşterea economică a României, sunt doar două din întrebările la care nimeni nu se mai gândea să răspundă. Mai mult, etnicii maghiari înțeleg prin regionalizare „autonomie”, în timp ce importanţi lideri locali din toate cele opt regiuni preconizate și-au manifestat nemulțumirea. Motivele sunt, desigur, evidente.
Din punct de vedere economic, sunt voci care afirmă că regionalizarea va ajuta ţara noastră la absorţia de fonduri europene şi atragerea de investiţii, care sinceri fiind, au lipsit cu desăvârșire în timpul guvernului Cioloș. Mai mult, organizarea administrativă este necesară, pentru că evoluţia pe care o avem de la ultima regionalizare, din timpul lui Ceauşescu, arată un lucru foarte grav: disparităţile dintre regiuni s-au păstrat. Numai că acestea nu sunt lucruri noi, neştiute. Regionalizarea nu se poate face pe genunchi, e datoria celor care o propun să vină cu o analiză de impact detaliată.
Nu ştim sigur dacă președintele Klaus Iohannis a studiat foarte bine consecinţele împărţirii României pe regiuni, pentru că se vor impun măsuri de natură fiscală, bugetară, a pieţei muncii, şi toate acestea, pentru a pregăti o dezvoltare în viitor. Concluzia nu este însă una doar de ordin economic. Măsura de reorganizare este necesară, dar nu se poate face doar prin voinţă politică. Ea trebuie să aibă în spate o judecată economică, sociologică, antropologică foarte serioasă, pentru că avem în atenţie mai mulţi factori – regionalizare înseamnă economie, societate, politică, cultură, tradiţie şi chiar religie.
Președintele, suntem siguri, cunoaște toate aceste detalii, dar cum multe nu mai are de spus în această perioadă, se folosește de subiecte care pot genera „patimi” printre unii și alții, că deh, o Românie dezbinată este mai de dorit pentru unii decât o Românie unită.

Inedit: Fotografie document cu mama Ecaterinei Teodoroiu, realizată de regele Mihai I (18 iunie 1938)

Fotografia realizată de prințul moștenitor Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia, în vara anului 1938, mamei eroinei Ecaterina Teodoroiu, în fața casei din Vădeni, este o fotografie document deosebit de importantă pentru istoria Gorjului. Viitorul rege al României se află într-o vizită de documentare, alături de colegii din clasa palatină.

(Ion Conea, Un prinț prin țara lui, Craiova, Editura Scrisul Românesc S.A., 1940)

Gorjul pe harta României eroice. Studii și articole

Față de patrie – spunea Nicolae Iorga – nu ți-e îngăduit să ai convingeri, ci numai devotament”, în timp ce Lucian Blaga scria: „Nici un popor nu e atât de decăzut încât să nu merite sa te jertfești pentru el, dacă îi aparții”.

Ce se întâmplă însă astăzi cu noi românii, cu decăderea morală și degradarea socială, fără a pune la socoteală pe cele economice sau politice? Vorbim astăzi despre o degradare generală, a calității vieții, a sistemului de valori, a culturii și educației, dar mai presus de toate, a condiției umane înseși. Ne sunt smulse rădăcinile, și când spunem ră-dăcini spunem Istorie și legătura noastră fizică, directă cu istoria: EROII.carte

Ajungem astfel să rătăcim, căci fără repere, ne pierdem identitatea națională. Ei, eroii și istoria tăcută a jertfei lor sunt acele repere pe care încet le pierdem din vedere, nu neapărat ignoranți, dar preocupați de condiția imediată, directă. Nu mai avem timp să ne hrănim sufletul cu aceste repere, atât de necesare astăzi. Eroii au fost, sunt și vor rămâne piatra de temelie a comunității, fără de care, identitatea noastră se poate prăbuși. Și atunci se naște o întrebare: Ce datorăm noi eroilor?

Cu siguranță, răspunsurile pot apărea într-un mod suprinzător, în funcție de felul în care fiecare își raportează propria existență la eroi. Nu avem nevoie de cuvinte în fața eroilor, ci doar de o inimă care să simtă pulsând istoria familiilor noastre prin vene. Fără ei, astăzi noi nu ne-am numi români, nu am duce mâna la piept atunci când se intonează Imnul național și nu am avea credința că cele trei culori: albastru, galben și roșu simbolizează într-un cuvânt România de astăzi.

Despre istoria tăcută a jertfei eroilor vorbesc mormintele lor, monumentele, sigur acelea care încă își mai înalță trupurile spre cer. Să credem oare că ei eroii, în tăcerea lor își vor întoarce privirea de la noi, așa cum noi o facem, periclitându-le memoria? Sau ne veghează încă și în buna lor credință ne pot înțelege, chiar și atunci când noi nu mai suntem în stare să o facem? Tăcerea lor poate prinde glas doar în sufletele curate care simt românește.

Prezentul volum cuprinde o serie de studii și articole scrise în ultimii ani, dedicate eroilor gorjeni care, de-a lungul timpului, au așezat Gorjul pe harta României eroice. Sacrificiul și numele lor rămân pildă generațiilor de azi și de mâine.