A reuşit să treacă pragul mileniului III şi cea mai înaltă formă de reflectare a realităţii, nobila calitate umană: conştiinţa? Poate că da. Până acum însă am avut parte doar de simple fantasme ale acesteia. Cred că principala problemă psihologică cu care ne confruntăm în prezent o reprezintă frustrarea conştiinţei. Nu mai putem vorbi de conştiinţă socială, conştiinţă de clasă, morală şi de ce nu conştiinţă naţională. Toate acestea s-au demonetizat gradual, culminând cu imoralitatea şi lipsa conştiinţei din noi. Nu mai există principii şi comportamentul robotic, lipsit de percepte sau forme de reflectare a realităţii, ne adânceşte tot mai mult în ceea ce am putea numi generic depersonalizare. Astăzi, sintagma „pierdut conştiinţa – găsitorului recompensa de a o păstra”, se potriveşte multora prea bine.