Superstiţioşi sau nu, o zi de 13 care pică marţi este cea mai înfricoşătoare din calendar şi provoacă fiori pe şira spinării din cauza dublei semnificaţii: ghinion şi trei ceasuri rele. Aceasta doar pentru cei superstiţioşi.

Pitagora considera numerele impare nemuritoare, pentru că nu se pot împărţi la doi, în timp ce unele popoare considerau numărul 12 de bază în calcul, pentru că se divide cu 1, 2, 3, 4, 6. „Pornind de aici, treptat, i s-a acordat importanţă simbolică: numărul împlinirii, al desăvârşirii, al devenirii umane, al încheierii unui ciclu. Pentru 13 însă, un număr prim dificil de utilizat în calcule, s-a născut credinţa că «sparge» armonia, tulbură echilibrul şi ordinea micro şi macro cosmosului, contravine perfecţiunii creaţiei. Pentru multe popoare, numărul 13 corespunde cu reînceputul, care presupune şi un sfârşit. În plus, în jocul de tarot, cartea cu numărul 13 se numeşte Moartea şi semnifică o renaştere după finalul unui ciclu involutiv”.

Teama de numărul 13 este o superstiţie de import, spune şeful secţiei de Documentare şi Valorificare de la Muzeul Ţăranului Român (MŢR), Carmen Mihalache: „Mai veche şi proprie românilor este superstiţia cu trei ceasuri rele, de marţi şi sâmbătă”.

Superstiţiile sunt de fapt scenarii mentale determinate, pe de o parte, de „funcţia magică a gândirii”, pe de altă parte, de transmiterea din generaţie în generaţie a prejudecăţilor dintr-o familie. Superstiţiile şi ritualurile aferente, prin care oamenii încearcă să prevină sau să înlăture un eveniment neplăcut – bătutul în lemn de trei ori, pentru a fi ferit de rele – exprimă o stare de tensiune interioară suficient de ridicată încât să ne conducă la punerea în act. Adică, superstiţia este o formă mascată a unei stări de anxietate, pe care încercăm să o diminuăm sau să o alungăm prin tot felul de gesturi menite să ne detensioneze.Persoanele afectate de aceste tulburări sunt măcinate de gânduri negre, pe care încearcă să le alunge prin ritualuri bizare, repetări de cuvinte sau acţiuni.