Pe urmele lui Nicolae Bălcescu, la Szeged în Ungaria

În această vară am participat, alături de alţi profesori de istorie din întreaga ţară la Cursurile Şcolii de Vară ale Societăţii de Ştiinţe Istorice din România. Ultima parte a cursurilor a prilejuit şi o vizită de documentare în oraşul Szeged din Ungaria. Despre această vizită am vorbit cu jurnalista Minodora Sucea, aceasta consemnând în ziarul Gorjeanul impresiile despre Szeged.

Reporter.: De curând ai vizitat, în cadrul Cursurilor de Vară ale Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, oraşul Szeged din Ungaria. Ce ne poţi spune despre acest oraş, despre istoria sa?

Andrei Popete-Pătraşcu: Am vizitat oraşul Szeged din Ungaria împreună cu doamna profesor doctor Dorina Nichifor din Târgu-Jiu şi alţi 24 de istorici din întreaga ţară. Acesta este oraşul de reşedinţă al comitatului Csongrad, şi centrul regiunii Del – Alfold din Ungaria, fiind un important centru cultural şi universitar, precum şi o atracţie turistică foarte populară.

Rep.: De unde provine numele acestui oraş?

A.P.P.: Numele Szeged provine din ungurescul „sziget” (insulă), oraşul devenind începând cu secolul al X-lea un important centru comercial şi administrativ. În anul 1247 primeşte titlul de oraş, iar în anul 1498 este ridicat la statutul de oraş liber regal. În secolul al XIV-lea, Szeged a devenit cel mai important oraş din sudul Ungariei, pentru ca în anul 1543 să fie ocupat de armata otomană, devenind centrul administrativ al acesteia. În anul 1715 şi-a recâştigat statutul de oraş liber regal.

Cetăţenii din Szeged au jucat un rol important în Revoluţia din 1848 – 1849 şi în războiul de independenţă, oraşul fiind locul unde Lajos Kossuth a rostit în iulie 1849 faimosul său discurs. Autorităţile habsburgice au pedepsit liderii oraşului, iar oraşul şi-a redobândit statutul de oraş liber regal 11 ani mai târziu.

Rep.: Szeged este un oraş impresionant…

A.P.P.: Faptul că astăzi oraşul Szeged are clădiri frumoase şi bulevarde largi se datorează în principal inundaţiilor din 1879, care au distrus oraşul aproape în întregime, motiv pentru care împăratul Franz Joseph a vizitat oraşul şi a promis că „Szeged va fi mai frumos decât a fost”. El şi-a ţinut promisiunea, în următorii ani apărând un nou oraş modern dintre ruine.

Rep.: Prin ce impresionează astăzi oraşul Szeged? Este acesta prin excelenţă un oraş cultural european?

A.P.P.: În primul rând Szeged este un oraş în care întâlneşti istoria la tot pasul. Apoi ce m-a impresionat în mod deosebit este programul cultural pe care oraşul Szeged îl oferă: Opera din Szeged, Compania de Balet, Orchestra Simfonică, nu mai puţin de patru teatre; „Collegium Artium” (o serie variată de lecturi pe diverse teme de artă, literatură şi muzică); în cursul verii, Teatrul în aer liber din faţa Bisericii Votive atrage aproximativ 4.000 de spectatori în fiecare noapte la spectacole de muzică şi operă; Muzeul de istorie Ferencz Mora (acesta atrage aproximativ 350.000 de vizitatori în fiecare an).

Rep.: Despre monumentele din Szeged ce ne poţi spune?

A.P.P.: Szeged este un oraş cu foarte multe spaţii verzi, monumente, statui şi clădiri de patrimoniu istoric şi cultural. Aş aminti aici doar Catedrala Dom a cărei piaţă rivalizează cu celebra Piaţă San Marco din Veneţia, cu peste 12.000 metri pătraţi. În această piaţă se organizează anual Festivalul de Teatru de Vară, care s-a organizat prima dată în anul 1931. În stil est-european construit din cărămizi roşii, sub arcadele Pieţei Domului se află Pantheonul Naţional, căruia i-a dat naştere Klebelsberg Kuno, primul ministru de religii şi învăţământ, care adăposteşte peste 100 de statui şi basoreliefuri ale personalităţilor din domenii precum literatura, istoria sau ştiinţele naturale. În piaţa Catedralei se află şi turnul cel mai vechi al oraşului, Domotor. Baza acestuia a fost construită în secolul al XI-lea, partea inferioară, în formă pătrată este în stil roman din secolul al XII-lea, vârful este în stil gotic din partea a doua a secolului al XIII-lea.

Rep.: Szeged are şi târguri tradiţionale?

A.P.P.: Oraşul Szeged găzduieşte numeroase târguri pe parcursul anului: în Piaţa Dóm un târg de artă meşteşugărească ţinut de obicei înaintea Crăciunului, un târg general în Piaţa Szechenyi, un festival al berii, un târg industrial, care adună sute de companii locale şi internaţionale.

Rep.: Mi-ai mărturisit după întoarcerea de la Szeged că există un loc aparte în acest oraş, un loc în care istoria noastră prin intermediul unui personaj celebru, Nicolae Bălcescu, este mai prezentă decât oriunde în altă parte a Ungariei.

A.P.P.: Într-adevăr există în Szeged un loc în care am trăit sentimentul de mândrie naţională fără a resimţi prejudecăţile legate de relaţiile româno-maghiare de-a lungul istoriei. Este vorba de casa în care, la 14 iulie 1849, Nicolae Bălcescu şi Kossuths Lojos au semnat „Proiectul de Pacificare” româno-ungară. Documentul a fost redactat în limba franceză („Projet de Pacification”) şi apoi tradus pentru părţi în română şi în maghiară. În document sunt satisfăcute numeroase revendicări româneşti: de la folosirea limbii române în administraţie, în justiţie; problema şcolilor româneşti şi chiar desprinderea bisericii ortodoxe din Transilvania de sub jurisdicţia sârbească. De asemenea participanţii la revolte vor fi amnistiaţi în cazul depunerii armelor şi altele.

Deşi acest pas, acordul de la Szeged, poate fi măsurat ca însemnând o clipă în durata unui an şi mai bine de lupte fratricide între maghiari şi români, totuşi încercarea de reconciliere dintre maghiari şi români, dintre Kossuth şi Nicolae Bălcescu sau Avram Iancu, chiar dacă nu-şi va fi dat roadele ei atunci, credem că poate să fie pentru noi, cei de astăzi, un memorabil şi veritabil memento plin de benefice roade. Să le mulţumim, ar trebui, acestor mari oameni că totuşi au înţeles, fie şi în ceasul al douăsprezecelea, că mai bună decât războiul dintre maghiari şi români este pacea, că mai bună decât ura este înfrăţirea, că mai bun este respectul şi lupta solidară, decât vrajba şi duşmănia.

Rep.: Dacă ţi-aş cere doar o impresie despre vizita la Szeged, care ar fi aceasta?

A.P.P.: Dacă ar fi să reţin o singură impresie despre vizita din oraşul Szeged, aceasta ar fi legată de Nicolae Bălcescu şi locul în care a fost semnat „Proiectul de Pacificare” româno-ungar din 1849.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s