Un fleac… ne-au ciuruit!

Concluzia ultimei întâlniri de la Palatul Cotroceni dintre preşedintele Traian Băsescu, primul-ministru Emil Boc şi miniştrii Finanţelor, Economiei, Transporturilor, Muncii şi Agriculturii? „Va fi foarte greu de evitat creşterea TVA (de la 19% la 25%) şi a cotei unice (de la 16% la 20%)”. Nici nu ne aşteptam la o altă „soluţie”. Directiva a fost trasată de cămătarii de la FMI, care îşi vor banii înapoi. Oare cum este să intri în istorie ca unul care a îngropat ţara în taxe, impozite şi pe deasupra şi datorii? Dacă eşti guvernant, cât de oblic poţi fii ca să zâmbeşti cu mimica unei persoane pline de prosperitate şi fără griji după ce ai vândut ţara?

„Premierul de hârtie”

Urgentarea adoptării Legii lustraţiei, afirma Adrian Năstase pe blogul său, arată că „Traian Băsescu vrea să scape de Emil Boc”. Pare verosmil ceea ce scrie Preşedintele Consiliului Naţional al P.S.D., dacă ţinem cont şi de faptul că „Emil Boc este preşedintele de pe hârtie al P.D.L. şi premierul de hârtie al Guvernului României. Este evident însă că nu mai rezistă mult în postura de scut, iar loviturile încep să treacă prin el şi să fie resimţite de cel care ţine scutul.” Cum Traian Băsescu are obiceiul de a scăpa de cei care nu îi mai sunt utili, premierul pare o victimă sigură în „ghearele” lustraţiei.

„Primăvara nu-i ca iarna”

Într-o ţară care se vrea europeană, primul-ministru a ajuns să instige la ură sindicatele şi populaţia ţării împotriva celor cu pensii şi salarii aşa-zise nesimţite, acordate însă de stat. Încrezător în culoarea violet a cămăşii pe care o purta, Emil Boc şi-a spus înainte de a ieşi din Palatul Victoria că „primăvara nu-i ca iarna”, doar că bulgării de zăpadă care au zburat spre el, din partea sindicaliştilor de la „Cartel Alfa”, l-au convins repede că se află în eroare. Prezenţi în Piaţa Victoriei, aceştia au huiduit şi i-au cerut demisia. Premierul a arătat că este de acord să discute cu sindicatele şi le-a cerut să formeze o echipă de negociere cu care să vină la cabinetul său. După ce a fost tras de urechi de ambasadorii statelor membre ale Uniunii Europene, nu ştim însă cine mai crede ce spune Emil Boc.

Noul program anticriză

Ideile lui Boc nu prea se regăsesc şi pe hârtiile ce ies pe uşile Palatului Victoria. Umblă zvonuri, chiar de premier lansate că acesta se gândeşte la un nou program anticriză. Unul dintre punctele programului vizează şi crearea de locuri de muncă (de când nu a mai vorbit domnul prim-ministru cu Berceanu, Videanu şi Vlădescu? – sic!). L-am crede pe cuvânt, dar îl ştim cu urechile lungi. Şi apoi, din explicaţiile domniei sale înţelegem că ar mai fi existat un program anticriză. Chiar atât de mult să fi semănat acesta cu Emil Boc, încât nimeni nu l-a remarcat?

Sporul de zâmbet şi de ochi frumoşi

„Dacă Guvernul nu ar reuşi să impună nişte cheltuieli rezonabile de funcţionare a statului”, la sfârşitul anului 2010, România riscă să facă un nou împrumut, ne-a avertizat Băsescu, „ca să putem să plătim toate facilităţile de care au beneficiat unele categorii în mod nejustificat”. Ce nu prea înţelegem noi este la ce fel de categorii se referă domnul preşedinte? Pe fond problema care trebuie discutată are în vedere cine a acordat în definitiv aceste sporuri şi cu siguranţă răspunsul nu este cel la care vor acum Băsescu şi Boc să se raporteze: „sporul de zâmbet şi de ochi frumoşi”.