Să vindem tot

„Este momentul să vindem tot ce avem, tot ce putem vinde, pentru că se pare că nu avem aşa oferte atractive pentru adevăraţii investitori în turism”. Acesta este sfatul Elenei Udrea la adresa unităţilor din turism pe care le mai deţine statul. După o astfel de declaraţie, nu ştiu ce replică mai poate primii doamna ministru care în obtuzitatea domniei sale continuă: „Cred că este momentul să încercăm să dăm toată infrastructura de turism care se află încă în proprietatea statului şi este foarte prost administrată, a ajuns într-o stare de degradare care nu mai poate funcţiona”. Mesajul este deci unul foarte clar, dar paradoxal, venind din partea unui reprezentant al statului. „Să vindem tot ce avem, căci suntem incapabili să administrăm proprietatea statului.” Întrebarea logică şi de bun simţ este: de ce nu demisionaţi atunci? Este evident că nu reprezentaţi interesele statului, ci doar pe cele personale.

„Primăvara nu-i ca iarna”

Într-o ţară care se vrea europeană, primul-ministru a ajuns să instige la ură sindicatele şi populaţia ţării împotriva celor cu pensii şi salarii aşa-zise nesimţite, acordate însă de stat. Încrezător în culoarea violet a cămăşii pe care o purta, Emil Boc şi-a spus înainte de a ieşi din Palatul Victoria că „primăvara nu-i ca iarna”, doar că bulgării de zăpadă care au zburat spre el, din partea sindicaliştilor de la „Cartel Alfa”, l-au convins repede că se află în eroare. Prezenţi în Piaţa Victoriei, aceştia au huiduit şi i-au cerut demisia. Premierul a arătat că este de acord să discute cu sindicatele şi le-a cerut să formeze o echipă de negociere cu care să vină la cabinetul său. După ce a fost tras de urechi de ambasadorii statelor membre ale Uniunii Europene, nu ştim însă cine mai crede ce spune Emil Boc.