Mai este suverană voinţa poporului?

În ultimii şapte ani Băsescu a invocat de mai multe ori suveranitatea voinţei poporului, însă doar atunci când domnia sa putea trage foloase proprii. Astăzi, când poporul îşi strigă în stradă disperarea, cerând libertatea, Traian Băsescu nu mai vrea să fie un preşedinte jucător (sic!). Constituţional nu a fost niciodată, căci România este o republică semiprezidenţială, iar prerogativele preşedintelui sunt limitate de puterea executivă a instituţiei pe care o reprezintă.  Deci cum rămâne cu voinţa poporului domnule Bă – sescu? Tot suverană?  

Optimism, curaj şi creativitate

Preşedintele Băsescu i-a invitat pe români să privească viitorul cu optimism, curaj şi creativitate. Cu siguranţă nu se adresa bugetarilor, pensionarilor şi şomerilor, ci mai degrabă camarilei portocalii, singura capabilă să aplaude frenetic demagogia ieftină servită de şeful statului, ca pe vremuri, din uşa restauratului cu specific românesc, astăzi demolat, Golden Blitz. Dacă optimismul românilor a scăzut cu 25%, la fel ca şi salariile, iar curajul şi creativitatea s-au diminuat cu 15%, contrar clişeelor băsesciene,  tupeul celor ce conduc astăzi România a crescut cu 100%.  

Un fleac… ne-au ciuruit!

Concluzia ultimei întâlniri de la Palatul Cotroceni dintre preşedintele Traian Băsescu, primul-ministru Emil Boc şi miniştrii Finanţelor, Economiei, Transporturilor, Muncii şi Agriculturii? „Va fi foarte greu de evitat creşterea TVA (de la 19% la 25%) şi a cotei unice (de la 16% la 20%)”. Nici nu ne aşteptam la o altă „soluţie”. Directiva a fost trasată de cămătarii de la FMI, care îşi vor banii înapoi. Oare cum este să intri în istorie ca unul care a îngropat ţara în taxe, impozite şi pe deasupra şi datorii? Dacă eşti guvernant, cât de oblic poţi fii ca să zâmbeşti cu mimica unei persoane pline de prosperitate şi fără griji după ce ai vândut ţara?

Preşedintele antrenor

Atunci când domnul Traian Băsescu le promitea românilor că va fi un preşedinte jucător, din lipsă de cultură politică, aceştia au închis ochii şi au votat. Dacă România ar fi fost însă o republică prezidenţială, da! Traian Băsescu ar fi putut juca după cum fluiera tot el, când vroia şi nu doar a pagubă ca acum. Era concomitent şeful statului şi al guvernului. Nu mai avea nevoie de un premier de hârtie. Doar că ţara noastră are un altfel de sistem de guvernământ: semiprezidenţial. Teoretic, în timp ce primul-ministru guvernează, preşedintele ar trebui să arbitreze. Astăzi, preşedintele jucător a devenit însă antrenor.  

„Premierul de hârtie”

Urgentarea adoptării Legii lustraţiei, afirma Adrian Năstase pe blogul său, arată că „Traian Băsescu vrea să scape de Emil Boc”. Pare verosmil ceea ce scrie Preşedintele Consiliului Naţional al P.S.D., dacă ţinem cont şi de faptul că „Emil Boc este preşedintele de pe hârtie al P.D.L. şi premierul de hârtie al Guvernului României. Este evident însă că nu mai rezistă mult în postura de scut, iar loviturile încep să treacă prin el şi să fie resimţite de cel care ţine scutul.” Cum Traian Băsescu are obiceiul de a scăpa de cei care nu îi mai sunt utili, premierul pare o victimă sigură în „ghearele” lustraţiei.

Obligaţii de serviciu

Preşedintele Traian Băsescu s-a răzgândit în ceea ce priveşte propunerea Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România. După ce iniţial a acceptat să devină membru de onoare, aplicând perceptul „cogito ergo sum” a revenit asupra deciziei şi a refuzat, susţinând că „obligaţiile de serviciu nu trebuie răsplătite cu titluri academice”. De-a dreptul machiavelic, Băsescu a întors în favoarea sa toată ilaritatea situaţiei.

Justiţia mai presus de politică?

Mă întreb câţi dintre dumneavoastră sunt tentaţi să creadă că în România justiţia este mai presus de politică? Eu unul nu cred, chiar şi după ce l-am văzut pe Antonie Solomon, primarul Craiovei, purtând cătuşe la mâini. Considerat pericol public, după ce în campania electorală l-a susţinut politic şi financiar pe Traian Băsescu, potrivit unor surse cu peste 7 miliarde de lei vechi, edilul-afacerist plăteşte acum ca popa, dacă e să luăm de bună iniţiativa celor care au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva reţinerii primarului lor. Cât de violet erau toate atunci când Băsescu a avut nevoie de Solomon.