De mâine vom construi prăpăstii între noi – după proiectul zidurilor fără case,   şi lagăre pentru sfinţi întru odihna…

Zidurile nu mai au case în acest oraş,   Iisus a intrat călărind un măgar   şi uşile templului deschise…

Nu mai locuiesc în mine.   În dispreţul lui Dumnezeu, mă sprijin pe-un perete vizavi de grădina în care Adam…

Cu unghiile tale Doamne, cum scrijeleşti aşa sufletul meu, vitraliu sfânt îmi pare că devin şi ţintă pentru îngeri.  …

Foşnet de aripi în colivia îngerilor – ospiciu de lux.   În trecerea la cele veşnice se amanetează puţină aghiazmă…

Se moare pe ruguri de paie şi sfinţi plictisiţi fredonează Ave Maria,   caii apocalipsei înhămaţi la şaretă.   Bat…

În urmă cu aproape o lună de zile am finalizat manuscrisul de poezii, intitulat Livezi de oase, care cuprinde versuri…

Chiar astăzi, răstignit între cuvinte îmi simt cum sufletul transcede către tine…

LITIGIU   Între bărbat şi femeie Dumnezeu aşezând un măr   – litigiul izgonirii…     PREA DEVREME   Coboară…

ASFINŢIT   În podul palmei am închis asfinţitul   – lumina ce sfârteca cerul coborând de pe cruce…   OSTENIRE…

Respir tăcerea mărşăluind spre vise în subconştientul nopţii   – umbre fără gânduri din stele obsidiane oniric zămislite…

Ca într-o colivie mi-e sufletul înconjurat de gânduri.   Din palme îmi cresc cuvinte ce se transformă în păsări –…

Pe tabla de şah nebunul a devenit rege.   Trag linie între mine şi lume.   Stăpân îi sunt celui…

Zăpezi sihastre coboară spre noi   – ca o trădare fără răspunsuri, cu umbra mea încă greblez pământul…

I-am oferit acelei aripi un trup, iar ea mi-a aşezat un nimb de rugină pe creştet.

Lângă umbra gândului tău insistent zâmbeşte asfinţitul.   Vitraliile nopţii, ascunzându-ţi privirea desenează obtuz utopii ce vindecă perfid agonia tăcerii…