„În România de astăzi ea (Mariana Drăgescu) este un simbol; despre ea se scrie în presă și în cărți”… așa se încheie una dintre cărțile dedicate aviatoarelor Escadrilei Albe. Câți și-au amintit însă, în mod real, fără echivoc, de Mariana Drăgescu, în ultimii șapte ani? Câți i-au aprins o lumânare la căpătâi, ori au pomenit-o creștinește, așa cum se cuvine pentru odihna sufletului ei?
Aproape că este stânjenitor să vorbim azi despre eroii ace…stei țări. Pentru că unora li se pare demodat, dar dacă nu o vom face astăzi, mâine generația care va urma generației tinere de astăzi nu va mai avea repere, nu va mai avea modele care să dea sens identității noastre. Mariana Drăgescu se stingea în ziua de 24 martie 2013, la venerabila vârstă de 101 ani, întregind Escadrila Albă în cer.
Au urmat șapte ani de uitare, deși mai mereu amintită în presă și-n cărți, mormântul ei, cu greu putând să-l numim loc de veșnică odihnă, rămânând fără cruce la căpătâi preț de mai mulți ani, fără o lumânare aprinsă în sâmbetele morților, sau de Ziua Eroilor, fără onoruri militare cuvenite celei care a scris rânduri întregi în paginile de istorie ale aeronauticii românești.
De astăzi, 24 martie 2020, în ziua când Mariana Drăgescu împlinește 7 ani de la ultimul său zbor spre aștri, prin strădania unor oameni de care ne leagă o sinceră prețuire, puteți să-i aduceți la căpătâi o floare, lumină și onoruri celei care, alături de camaradele sale din Escadrila Albă… „nu s-au întors niciodată din drum”!
Odihnă veșnică și iertare că nu am putut face mai mult, pentru Sufletul Tău!
Semper Fidelis Patriae!
andrei popete 