Deși la începutul anului 1915, România se afla încă în neutralitate, existau voci care se exprimau în favoarea unei alianțe militare cu țările Antantei și „unirea neamului românesc”. Învățătorul gorjean Ion Haiducescu scria în „Unirea Neamului”, ziar care apărea la Târgu-Jiu în acei ani, despre „nașterea lui Isus și renașterea neamului”, mărturisindu-și credința că „după nașterea Mântuitorului va suna ceasul mântuirii noastre”. O radiografie obiectivă a societății din urmă cu un secol, profund afectată de un război în care „popoare creștine se măcelăresc unele pe altele”, dar din care, credea autorul, „tocmai libertatea, dreptatea, renașterea va eși”.

„Nașterea blândului Isus a însemnat renașterea omenirii. Iubirea de aproapele, atât de mult propoveduită de Cristos, avea să aducă pacea între oameni și popoare. Dogmele Creștinismului, întemeiate pe legile dumnezeiești și ale sufletului omenesc, erau chemate a aduce pacea și bună voirea între oameni, a înălța suflete, a adduce libertatea și dreptatea pe pământ ca și în cer. Cu toate că de multe ori conducătorii bisericii au abuzat de drepturile lor, s-au abătut de la datoria și înalta lor sarcină, totuși această sfântă întocmire, biserica, în mare parte și-a atins scopul. Omul a eșit din sălbăticie, s-a ridicat sufletește și trupește. A îmbunătățit, a împodobit, a înflorit totul în jurul lui, cum îi este și chemarea. Dar, vai, sunt momente în care oameni și popoare uită legile firești și dumnezeiești. Din lăcomie, din dorința de mărire, cumpăna dreptății se pleacă, oameni și popoare se năpustesc unii și unele asupra altora, cum e cazul de astăzi. Popoare creștine se măcelăresc unele pe altele, strică și pustiesc podoabele muncii omenești de veacuri. Dar se vede că este o cauză firească, ca dreptatea și libertatea popoarelor apăsate să iasă la iveală. Ce-s de vină Românii de peste munți să sufere ura și prigoana Ungurilor și Nemților? Din această învălmășeală general însă tocmai libertatea, dreptatea, renașterea va eși. Renașterea, unirea neamului românesc se apropie cu pași grăbiți, mulțumită împrejurărilor de afară și celor cari au luptat și lucrat pentru țară și neam în trecut și în timpul de față. Suntem gata. După nașterea Mântuitorului va suna ceasul mântuirii noastre. Cu noroc!”[1]

[1] Ion Haiducescu, Nașterea lui Isus și renașterea neamului, în „Unirea neamului”, an II, nr. 64, din 1 ianuarie 1915, p. 1-2.