Alegerile parlamentare de duminică ne-au arătat că unii dintre cetățenii români cu drept de vot, nu au înţeles care este, nu miza acestor alegeri, ci pur și simplu în ce constă acest scrutin electoral. Ce să mai vorbim despre tinerii care au preferat să voteze cu „Like” din fața calculatorului sau telefon, în loc de ștampilă și asta doar pentru că lipsește cultura politică.

Nu vom scrie astăzi despre cum în România ultimilor 26 de ani nu s-au votat în realitate niciodată politicienii, ci partidele lor. Nu s-a votat pentru proiecte legislative sustenabile, ci pentru promisiuni și lista poate fi lungă. Practic avem o meteahnă a electoratului român – incapacitatea de a face distincţie între posibilul viitor senator sau deputat votat şi partidul din care acesta face parte. Ultimele alegeri ne-au arătat că puţini au înţeles că vor vota numai din colegiul de reşedinţă şi că vor avea de ales numai dintre persoanele care candidează pentru un loc de deputat sau senator în colegiul respectiv. Electoratul român încă nu a învăţat să voteze, că firesc este să alegem oameni pentru oameni şi nu partide. Dar de aici şi până la conştientizarea asumantă a votului pe care îl acordăm în calitate de alegători mai avem, indiferent de opţiunile electorale.

Prezența de duminică de la vot ne arată că românii sunt mult prea preocupați pentru ziua de mâine, ca să mai ia în calcul promisiunile oferit de politicieni în timpul campaniei electorale. S-au înregistrat cozi mai mari în supermaketuri, decât la secțiile de votare Acest lucru s-a văzut și din prezența la vot, românii ne mai fiind interesați să își exercite dreptul prevăzut de Constituție. De acum înainte este nevoie de și mai multă muncă însă. Am pierdut prea multe fabrici, uzine sau combinate și suprafețe întregi de teren arabil au fost lăsate de izbeliște. De la reprezentanții FMI la specialiștii noștri politici sau tehnocrați, cu toții trăiesc într-o lume a lor, teoretică, despre economie. Nu înțeleg și nici nu par dornici să înțeleagă mecanismele reale ale unei economii precum cea a României, care miroase a faliment de prea multă vreme. De ce este nevoie? De investiții serioase. Investiții în sănătate, educație sau economie, dar care să nu mai miroase doar a iz politic românesc, clientele, sau interese străine. Și toate acestea, cu legi date de parlamentari care să gândească pentru români, în interesul românilor, adică a celor care i-au votat și și-au pus încrederea în capacitatea lor intelectuală și de muncă.

Unii dintre candidați, independenți sau reprezentanți ai unor partide politice au cheltuit degeaba fondurile destinate campaniei electorale, „lupta” fiind câștigată cu mult înainte de a începe. Liderii partidelor mari au ezitat și de această dată, la fel ca la alegerile locale din luna iunie, să își asume însă un procent clar la scrutinul din 11 decembrie, social-democrații fiind însă siguri de locul întâi, liberalii dovedindu-se cei mai temători, iar independenții și restul partidelor mici visând fiecare la un scor care să le permită accesul în legislativul țării. Greul însă de acum va începe, constituirea unui nou guvern și patru ani în care promisiunile electorale trebuie îndeplinite, fie că vorbim de continuarea unor proiecte legislative mai vechi, fie că vorbim de altceva, mai mult sau mai bine.