Poate analiștii economici sunt mulțumiți că la nivelul Uniunii Europene pentru anul 2016 se arată că România a avut o evoluție, indiferent ce înțeleg unii prin aceasta, în special datorită unei reabilitări în sectorul agricol și o îmbunătățire semnificativă a cheltuielilor de consum, dar asta nu înseamnă că trebuie să acceptăm ideea de a deveni o țară preponderent agricolă. Uităm parcă prea ușor că în urmă cu vreo două-trei decenii România a avut totuși o industrie care performa, apoi bucată cu bucată totul a ajuns la fier vechi.

În ultimii ani, multe din proiectele de relansare economică a României, au fost puse sub semnul întrebării. Se ştie foarte bine cum sunt în continuare dirijate fondurile externe şi ce comisioane se primesc. Trebuie menţionat şi felul în care s-a „exersat” politica economică în România: ca să priceapă toţi, ne-am vândut ţara pe nimic. În timp ce principalele motoare economice, industria și agricultura sunt la pământ, ministrul Finanțelor Publice a declarat că acordul cu FMI și Comisia Europeană a expirat în septembrie 2015 și, cel mai probabil, actualele echilibre macroeconomice nu justifică nevoia unui acord cu FMI, cu toate că acum un an de zile România era inclusă de Comisia Europeană pe lista țărilor cu dezechilibre macroecnomice.

Sunt însă voci care afirmă că Guvernul de la Bucureşti ar putea ajunge la un nou acord (al zecelea, în 23 de ani) cu Fondul Monetar Internaţional şi Uniunea Europeană la sfârșitul acestui an, „pentru a se proteja împotriva şocurilor de pe piaţa economică”, lucru susținut și de liderii PSD și Partidului Liberal. Așadar vorbim despre un acord de tip preventiv, însă nu suntem nici surzi, nici orbi și mai ales, nici proști, așa cum ne cred unii. În urmă cu șapte ani, în plină criză economică, România semna un acord stand-by cu Fondul Monetar Internaţional pentru că lipseau adevăraţii specialişti, iar pentru „cămătarii” de la FMI a fost floare la ureche să convingă de necesitatea unui împrumut. Astăzi, nu ne este foarte clar interesele cui le reprezintă guvernul tehnocrat condus de Dacian Cioloș. Interesele unei Românii de tip colonie, sau interesele Uniunii Europene care ne vrea în continuare în postura de datornici.