În plină campanie electorală, în România curg din nou laptele și mierea, doar că laptele este degresat, iar mierea conține foarte multă glucoză. Dacă analizăm mai atent situaţia țării astăzi, vom remarca faptul că aceasta se află într-o continuă perioadă de transformări și căutări. Acest lucru este quasi–unanim acceptat de istorici, analişti, economişti, unii politicieni, sau de opinia publică românească.

Este perioada în care totul este posibil în România. Se promit în stânga și dreapta, de la bunăstare la investiții profitabile pentru comunitate și de la locuri de muncă la pelerinaje gratuite pentru toți cei care vor vota cu unul sau altul dintre candidații la alegerile locale.

Realitatea este însă cu totul alta: diformă și obtuză. Sunt voci care susţin vehement că este chiar mai rău. Iată exemplul Gorjului, un judeţ oarecare al României, care până să resimtă efectele capitalismului sălbatic, avea: fabrică de cauciuc, fabrică de sticlă, fabrică de ţigarete, fabrică de mașini-unelte, fabrică de pâine, fabrică de cărămidă, fabrică de mobilă, fabrică de gheaţă, fabrică de ciment, fabrică de confecţii, fabrică de lapte, complexe zootehnice şi lista poate continua.

Cum au dispărut toate acestea? Desigur întrebarea este una retorică, iar Gorjul este doar unul dintre exemple. În tot acest timp, România, ţara tuturor posibilităţilor, s-a vândut ieftin, pe bani puţini. Mai puţin iluziile, acestea oferindu-se, iată, gratis odată la patru ani, sau după caz, la cinci. S-au vândut societăţi (industriale, comerciale) pe nimic, doar-doar companiile mari vor veni să investească aici, s-a vândut și încă se mai vinde pământ românesc. „Negustorii de țară” nu tocmesc, nu negociază, doar vând.

Apoi să nu uităm încă vreo două-trei amănunte. Am constatat cum din aderarea României la Uniunea Europeană, agricultura şi industria au avut cel mai mult de suferit, în timp ce sectorul financiar-bancar, serviciile şi turismul au continuat politica aceluiaşi pe loc repaus. Ţara noastră nu era evident pregătită din punct de vedere economic să adere la Uniunea Europeană, iar criza a făcut ca această situaţie să adâncească lipsurile şi insuficienţele. O simplă radiografie ne arată că piaţa economică românească, nu este capabilă să devină funcţională prea curând. Cu toate acestea, românii continuă să închidă ochii în astfel de perioade, să revină la condiția de bază, aceea de creduli, și să ofere votul lor celor care îl merită atât de puțin.