În 21 de ani, politicienii din România au lăsat impresia că îşi tratează ţara şi poporul ca o armată de ocupaţie. Cetăţeanul simplu, fără pensie şi salariu nesimţit, a strâns din dinţi, şi deşi guvernul presară acum din abundenţă sare pe rana-i sângerândă, se încăpăţânează să îndure. Aceasta până când lama ascuţită a sărăciei îi va ajunge la os şi îl va scoate în stradă. Şi nu va protesta ca în Grecia anului 2011, pentru acordarea celui de-al paisprezecelea salariu în valoare de 2.000 de euro, ci pentru amărâta de pâine pe care Guvernul se uită să i-o smulgă de la gură.