Așa cum scriam și ieri, după fiecare sesiune de Evaluare Națională sau Bacalaureat urmează același scenariu. Se analizează procente, se compară județe și se caută vinovați. Câteva zile educația devine subiect național, apoi totul este uitat până la următorul examen. Poate că a venit momentul să schimbăm întrebarea. Nu cine este vinovat, ci ce facem mai departe.
Predau de 20 de ani istorie și înțeleg cât de important este să vorbim despre stabilitate. Prima schimbare de care are nevoie școala românească nu este o nouă reformă, ci continuitate. În ultimii douăzeci de ani am schimbat miniștri, legi, programe și examene într-un ritm din care fiecare a înțeles atât cât a putut. Fiecare ministru a promis că va schimba educația, dar aproape niciunul nu a rămas suficient pentru a răspunde de rezultate. Educația nu poate fi construită după ciclul electoral. Un copil care începe școala astăzi ar trebui să știe după ce reguli va învăța și va fi evaluat până la final.
La fel de important este să schimbăm felul în care îi învățăm pe copii. Prea des confundăm educația cu memorarea. Elevii sunt pregătiți să reproducă informații și modele de rezolvare, nu să gândească, să argumenteze și să găsească soluții. Lumea în care vor trăi le va cere exact aceste competențe, nu capacitatea de a reține cât mai multe definiții.
Nu putem ignora nici inegalitățile dintre școli. Un copil dintr-un sat fără laboratoare, fără profesori titulari sau fără acces la meditații nu pornește din același loc cu un elev dintr-un colegiu de elită. Cu toate acestea, amândoi susțin același examen și sunt comparați după aceleași criterii. Egalitatea de șanse nu înseamnă să le cerem tuturor aceleași rezultate, ci să le oferim tuturor condiții apropiate pentru a le obține.
Avem nevoie și de profesori respectați, nu doar evaluați. Un profesor motivat înseamnă mai mult decât un salariu decent. Înseamnă mai puțină birocrație, acces la formare de calitate și încrederea că este un profesionist, nu doar un executant al unor decizii luate de alții. Dacă vrem profesori mai buni, trebuie să construim un sistem în care cei buni să își dorească să rămână.
Există însă o responsabilitate pe care nici ministerul și nici profesorii nu o pot prelua: implicarea familiei. Educația funcționează atunci când școala și părinții sunt parteneri, nu adversari. În conflictul dintre adulți pierde întotdeauna copilul.
Poate cea mai importantă schimbare este însă una de mentalitate. Am ajuns să credem că o notă definește valoarea unui elev. Nu o definește. Evaluarea Națională măsoară performanța într-un anumit moment, nu inteligența, caracterul sau potențialul unui copil. O școală bună nu este aceea care produce doar olimpici, ci aceea care îi ajută pe cât mai mulți elevi să progreseze.
România nu duce lipsă de copii inteligenți și nici de profesori dedicați. Ceea ce lipsește este consecvența. Avem nevoie de politici educaționale care să dureze mai mult decât un mandat de ministru și de investiții care să nu fie doar promisiuni electorale.
Pentru că adevărata reformă în educație nu începe cu o nouă lege. Începe în ziua în care vom înțelege că școala nu are nevoie de experimente permanente, ci de continuitate, investiții și responsabilitate. Altfel, și anul viitor vom avea aceleași rezultate, aceleași dezbateri și aceiași vinovați. Iar cea mai importantă întrebare va rămâne, din nou, fără răspuns: ce am făcut, concret, pentru ca lucrurile să se schimbe?
andreipopete.com
O întrebare importantă: Ce facem cu educația mai departe?
Blog 
De implicarea întregii societăți și de profesori dedicați în special. Am un copil la liceu, la un liceu bun, dar sunt total dezamăgită de nivelul educațional. La ora de istorie, profesorul stă pe telefon, elevii la fel. Are materii la care nu li se predă nimic dar toți iau note de zece deși unele, precum economia, chiar le-ar putea fi de folos. Toți merg la pregătire pentru BAC și admitere (cu profesori universitari), o „modă” pe care chiar nu o înțeleg. Există profesori care nici nu vin la ore pe tot parcursul anului. Și totuși, contrar așteptărilor, elevii chiar apreciază și respectă profesorii cu adevărat dedicați. Ca să rezum, este o educație superficială în care se dau note mari fără o adevărată evaluare pentru a menține nivelul liceului la cote mari.