Din arhive adunate | Historia Magistra Vitae

Lucrarea „Recenzie asupra Istoriei Războiului pentru Întregirea României”, apărută la București, în anul 1923, semnată de Gen. Ioan Culcer, fost comandant al Armatei a I-a, decorat „Motu Proprio” de Regele Ferdinand I cu „Marea Cruce a Coroanei cu Spade” pentru comanda acestei armate, alături de o fotografie inedită a generalului, datată 1927.

Sursă imagini: Biblioteca Națională a României, Fond Saint-Georges, Arhiva Ioan Culcer (PLXIX/9, f. 80-99, 101).

Generalul Culcer – un om, un caracter

Ioan Culcer, ortografiat uneori și Ion Culcer (n. 29 iulie 1853, Târgu Jiu – d. septembrie 1928) a fost unul dintre generalii Armatei Române și om politic român. De-a lungul carierei militare a ocupat diferite funcții, cele mai importante fiind cele de Secretar General al Ministerului de Război, comandant de divizie și de corp de armată.

Participă la războiul de independență din 1877-1878, fiind rănit încă din primele zile ale războiului și internat în spitalul militar din Craiova. În octombrie 1877 revine pe front participă la luptele de la Plevna și Lom Palanca. După război este avansat la gradul de locotenent și este trimis să urmeze cursurile Școlii Politehnice din Paris, și, în continuare, pe acelea ale Școlii de Aplicație de la Fontainbleau.

Revenit în țară, în 1882 este numit în echipa coordonată de generalul belgian Alexis Brialmont, care avea menirea de a proiecta sistemul de fortificații permanente ale României.

Ulterior a fost numit comandant al Corpului III Armată și Corpului V Armată, dislocat în Dobrogea. La comanda acestuia a participat la acțiunile din cadrul celui de-Al Doilea Război Balcanic din anul 1913, fiind numit guvernator al Cadrilaterului de către regele Carol I. În 1914 este numit Sub-inspector general al armatei, în subordinea directă a principelui de coroană Ferdinand.

Trecut în rezervă la începutul anului 1916, este rechemat în activitate la intrarea României în Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant al Armatei 1 între 14/27 august – 11/24 octombrie 1916, când îi este ridicată comanda, fiind înlocuit cu generalul Ioan Dragalina.

După război a intrat în politică, fiind ministru și senator din partea Partidului Poporului, condus de generalul Alexandru Averescu, precum și președinte al Asociației Generale a Ofițerilor în Rezervă și Retragere.
Moare în 1928 fiind înmormântat în Cimitirul Eroilor din Târgu Jiu.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s