În Grecia Antică, monedele nu au avut dintotdeauna un caracter pur comercial. Primele monede erau de fapt medalii și reprezentau o formă de distincție sau o formă de identificare în teritoriul străin. Cu timpul, monedele au început să fie din ce în ce mai multe și au ajuns și la îndemâna claselor inferioare.
În prima fază, monedele se utilizau aproape exclusiv pentru plata tributului. Mercenarii primeau ca soldă astfel de monede, cu care achiziționau din provinciile vasale alimente și furaje. Regele vasal, trebuia să colecteze toate aceste monede și să le returneze sub forma de tribut. În caz contrar se făceau expediții punitive.
Furnizorii de produse erau recompensați cu diverse favoruri, primeau pământ sau sclavi. Prima unitate de măsura a fost talantul, egal cu volumul de apă dintr-o amforă, adica 26 – 32 Kg. Un talant de argint era egal cu nouă ani de muncă ai unui meșteșugar priceput, sau era egal cu șase mii de drahme. În funcție de greutatea lor, monedele mai mari se numeau didrahme, tetradrahme sau decadrahme. Un alt submultiplu al talantului era mina, cu o greutate de 434 gr. Un talant era egal cu 60 de mine. Pentru a recunoaște mai ușor moneda emisă, fiecare oraș grecesc obișnuia să-și aleagă un simbol propriu.
În reproducerea alăturată putem vedea o didrahmă corintiană, cu reprezentarea zeiței Atena purtând un coif militar.