În judeţul Gorj, viaţa religioasă a ţăranului, în care intră total poziţia creştină, alături de tradiţiile, credinţele, obiceiurile şi nu în ultimul rând sincretismele păgâno-creştine, nu poate fi neglijată. Tocmai de aceea ne propunem să identificăm specificul spiritual al spaţiul rural – dat de manifestările stratului păgân originar şi a elementului creştin adăugat – din această zonă a Olteniei, plecând de la imaginarul unei vieţi spirituale complexe.

Scenariul ritual de înnoire anuală a timpului, Paştele, deschis de Duminica Floriilor şi închis de Duminica Tomii, este intersectat de noaptea Învierii Mântuitorului Iisus. Sărbătorile şi obiceiurile pascale din Gorj păstrează amintirea modelului preistoric de renaştere simbolică a timpului prin jertfa divinităţii adorate. În săptămâna mare sau a Floriilor, timpul se degradează neîncetat: se crede că se deschid mormintele şi se întorc spiritele morţilor la Joimari, Iisus este trădat, chinuit, umilit şi omorât prin răstignire. După trei zile de haos şi întuneric în care omenirea a rămas fără protecţie divină, urmează miracolul Învierii Domnului din noaptea de Paşte şi actele de purificare din Săptămâna Luminată care readuc echilibrul şi armonia.

În universul său spiritual, satul Gorjului interbelic percepe într-un fel anume toate aceste momente (sacrificiile violente – tăiatul mielului, spartul sau ciocnitul ouălor; prepararea alimentelor rituale – pasca, colacii, drobul; se aprinde ritual lumina; se crede că se deschid mormintele şi cerurile, că vorbesc animalele, ard comorile şi altele).

În Săptămâna Paştilor se urmărea a nu greşi nimeni, în sat respectându-se buna cuviinţă mai mult ca oricând. În Joia Mare, dimineaţa pe întuneric, în mijlocul curţii se aprindea un foc mare numai din boji uscaţi, pe care copiii aveau grijă de a-l aduna cu o zi înainte. „Alături de acest foc se punea pe o masă mică-rotundă, o strachină şi lângă ea mai multe linguri de lemn şi o oală cu apă. Pe lângă masă se puneau şi scaune pitice, pentru fiecare mort al căşii.”

După răsăritul soarelui, oamenii dădeau de pomană celor săraci mâncare sau alimente să aibă şi aceştia de Sfintele Paşti. În mod special însă, se dădeau ulcele cu vin, ulcele noi din pământ ars şi bine lucrate în mod special pentru această sfântă sărbătoare.

Miercuri, Joi şi Vineri seara, oamenii mergeau la biserică pentru a asista, ca şi în zilele noastre, la Denie. Vinerea se roşeau ouăle, iar în noaptea Învierii, fiecare enoriaş venea la biserică cu câte un ou roşu, simbolul pascal al sfintei sărbători.

Spălarea în dimineaţa Învierii avea un rol deosebit: într-un lighean se puneau un ou roşu (în unele zone ale ţării – două) şi o monedă de argint. Se turna apă proaspătă (neîncepută) adusă de la fântână. Toţi ai casei se spălau pe rând, dându-şi fiecare cu oul roşu peste obraz şi zicând: „Să fiu sănătos (sănătoasă) şi obrazul să-mi fie roşu ca oul; toţi să mă dorească şi să mă aştepte aşa cum sunt aşteptate ouăle roşii de Paşti; să fiu iubit(ă) ca ouăle în zilele Paştilor”. După aceea se lua moneda de argint şi se trecea peste faţă, zicând: „Să fiu mândru (mândră) şi curat (curată) ca argintul”. În unele sate din Gorj, în lighean se punea şi o crenguţă de busuioc deoarece se zicea că dacă te speli cu el vei fi onorat ca busuiocul. După aceea se îmbrăcau toţi cu cele mai bune haine şi porneau, având fiecare câte o lumânare mare în mână, la biserică.

Masa de Paşti: Întorşi de la biserică, membrii familiei se aşezau la masă, gustând mai întâi din ouăle şi pasca sfinţite. După ce îşi potoleeau foamea ciocneau câte un pahar de vin roșu. Ouăle se ciocneau după un anumit ritual: persoana mai în vârstă (de obicei bărbatul) ciocnea capul oului de capul oului ţinut în mână de un alt membru al familiei, în timp ce rostea cunoscuta formulă „Hristos a Înviat!”, la care se răspundea cu: „Adevărat a Înviat!”. După credinţa populară, era bine de ţinut minte cu cine ai ciocnit întâi pentru că, „dacă din întâmplare te rătăceşti în vreo pădure, n-ai decât să-ţi aminteşti cu cine ai ciocnit întâi de Paşti şi imediat găseşti drumul pe unde ai venit”.

Masa din prima zi de Paşti era un prilej de reunire a familiei, decurgând după un adevărat ritual. De pe masa de Paşti nu puteau lipsi: ouăle roşii, caşul de oaie, salata cu ceapă verde şi ridichii, pasca umplută cu brânză sau smântână, drobul şi friptura de miel.

Sărbători Fericite!

prof. Andrei Popete Păreașcu