Ne este deja foarte clar că miza protestelor care au scindat România ultimelor zile, nu a fost așa numita OUG 13, despre care cetățenii ieșiți în stradă la îndemnul lui Klaus Iohannis, prea multe nici nu știau. Ordonanța 13 a Guvernului Grindeanu a fost doar pretextul pentru care cei interesați să destabilizeze România au scos „românii lui Iohannis” în stradă. Miza nu a fost așadar abrogarea unei ordonanțe de guvern destul de controversată, ci demisia actualului guvern.

După declarația pe care președintele celor ieșiți în stradă a facut-o, contextul îi aparține, nu îl mai pot socoti președintele meu sau al României, ci doar al „românilor lui”. Al românilor pentru care statul de drept este doar ce vrea Iohannis și mai nou „strada”. Despre interesele oculte ale străinilor în țara noastră s-a vorbit mult, se vorbește în continuare și cu siguranță este exprimată o realitate pe care frustrările unora îi împiedică să o vadă.

Nu așa trebuia să arate România și e dureros că „strada” nu vede scindarea societății românești. Mai mult,  alimentează ceea ce se dorește din afară. Rude, prieteni ajung să nu își mai vorbească sau, și mai grav, să își arunce vorbe jignitoare doar pentru că unii sunt „românii lui Iohannis”, iar ceilalți „votanții lui Dragnea”. Aceștia din urmă au devenit peste noapte, toți, „niște comuniști”, doar pentru că au o altă opinie decât cea exprimată prin pancarte, fluierături sau injurii la adresa unui guvern desemnat legitim, printr-o majoritate parlamentară. România aceasta, a lui Iohannis și a „românilor săi”, este o Românie dezbinată, o Românie în fața colapsului social de care profită interesele străine.

Se vrea demisia unui guvern, cu suficient de multe carențe, este drept. Dar avem alternativă? Din nou tehnocrați? Miza nu a fost abrogarea OUG 13, ci demisia unui guvern care dorește schimbarea Codului Fiscal și impozitarea multinaționalelor, în interesul bugetului național. Practicile „lipsite de etică” ale majorității multinaționalelor din România, prin care evită obligațiile fiscale,  constau în împrumutarea filialelor şi apoi utilizarea câştigurilor acestora pentru rambursarea împrumutului, cheltuiala respectivă fiind deductibilă fiscal (scutită de impozitare). Dacă la aceasta adăugăm și mizele geopolitice de destabilizare a teritoriului românesc, tot mai vehement speculate de unele țări vecine, avem imaginea dezastrului alimentat cu bunăștiință prin manipularea unei „străzi” care doar își strigă dezamăgirea acumulată în timp. De aici și până a-i vedea pe toți cei care astăzi nu protestează, ca fiind „comuniști” sau infectați cu „ciumă roșie” este deja de domeniul patologicului. Suntem mai dezbinați ca niciodată, ei, românii ieșiți în stradă, care fără să vrea, îi susțin pe cei ce ne vor dezbinați, și noi, românii care suntem arătați cu degetul că nu ieșim în stradă. Întrebați-vă doar, cine are de câștigat din acest „război”?