Data de 8 septembrie 2013 a prilejuit o reîntâlnire emoționantă între câțiva foști camarazi de armată din Târgu-Jiu, Câmpofeni, Preajba și Curtișoara, cu toții militari în termen, în urmă cu 55 de ani, pe unul dintre cele mai cunoscute aerodromuri din țară – „Mihail Kogălniceanu”, celebru astăzi în întreaga lumea după ce a devenit o bază militară americană.

Au depănat amintiri din acei ani și povești despre viața militară Nicolae Priescu din Câmpofeni, Vasile Moianu și Nicolae Pătrașcu din Târgu-Jiu, Culiță Lupulescu din Preajba și Aristică Popescu din Curtișoara. Doar aceștia și încă alți doi vechi camarazi, sunt astăzi în viață, la mai bine de o jumătate de secol de când pe aerodromul militar „Mihail Kogălniceanu” din Constanța pășeau plini de entuziasm și încredere peste 30 de tineri gorjeni. La sfârșitul stagiului militar, în 1958, destinul le-a oferit fiecăruia dintre aceștia drumuri diferite în viață, dar amintirea acelor ani, lângă avioanele MIG 15 sau IL 28, este încă vie în sufletul celor care povestesc despre misiunile militare la care au luat parte și întâmplări care i-au urmărit poate întreaga viață. 

„În 1955, atunci când am ajuns la unitatea militară – își amintește Nicolae Pătrașcu din Târgu-Jiu, despre aerodromul militar de lângă Constanța –  acesta era un aerodrom în lucru. Pista era terminată însă încă se lucra la clădiri și hangare. Personalul navigant (piloți și instructori – n.n.) și tehnic stăteau în câteva camere din clădirile destinate militarilor în termen. Ajunseseră înaintea noastră la aerodrom instructori sovietici de zbor, dintre aceștia detașându-se un anume căpitan Boikov Mihail, foarte admirat pentru manevrarea avionului său de către militarii în termen. Între timp s-au primit avioane noi, MIG 15 S-102, dar și o serie de utilaje de aerodrom, noi însă nu am zburat niciodată, misiunea noastră fiind să asigurăm întreținerea și repararea acestor avioane, căci înainte de stagiul militar majoritatea lucraserăm la Uzina Militară Sadu. Țin minte că instructorii de zbor sovietici au primit la terminarea stagiului de pregătire a piloților români câte o armă de vânătoare nouă. Am prins și rebeliunea din Ungaria, din ‛56, când ne-am deplasat cu întreg efectivul militar, piloți, personal tehnic și militari în termen în zona Budapesta.”

Despre perioada în care au fost militari pe aerodromul „Mihail Kogălniceanu”, Vasile Moianu și-a amintit că primele avioane pe care le întrețineau, IL 28, construite de sovietici pentru misiuni de bombardament și recunoaștere, au fost de multe ori dislocate pe aerodromurile de la Ianca, Bacău, Otopeni, fiind în bune condiții de funcționare, dar că „permanent două astfel de avioane erau păstrate pe aerodromul nostru, fiind utilizate pentru tractarea de manşe în poligonul de trageri aeriene Capu Midia, situat în apropiere. Aceste avioane puteau ajunge și la o viteză de 900Km/H, erau dotate cu tunuri de calibrul 23 și transportau 3000 kg încărcătură ofensivă (explozibil) transportată într-un compartiment intern. Prin ‛57 am întreținut și reparat și MIG-urile 15, avione de vânătoare reactive ce s-a bucurat de un succes extraordinar. Regimentul 172 Aviaţie Vânătoare cu Reacţie de pe aerodromul „Mihail Kogălniceanu” a fost dotat în exclusivitate cu aparate MIG 15 S-102, acestea fiind printre cele mai performante la acea dată”.

Purtând emoția revederii după 55 de ani a vechilor camarazi de armată, Nicolae Priescu, Vasile Moianu, Nicolae Pătrașcu, Aristică Popescu și Culiță Lupulescu, protagoniștii acestei întâlniri inedite, au promis ca în fiecare an pe data de 8 septembrie să se reîntâlnească pentru a depăna noi amintiri despre oameni și locuri de altădată.