Timpul ne arată de fiecare dată cât de neputincioşi ne găsim în faţa sa. Urme ale trecutului rămân pentru totdeauna în gândul nostru, fără a le putea face măcar pierdute. Unii dintre noi par să se fi obişnuit cu ideea că moralitatea este din start o cauză pierdută şi acţionează ca atare. Nu suntem încă suficient de puternici să depăşim unele prejudecăţi.
Să le dăm crezare celor care afirmă că România e ţara tuturor posibilităţilor. Noroc că trăim aici şi ştim mai bine decât oricine altcineva ce însemnă să fii român, cu bune şi rele. De fiecare dată se schimbă ceva. Pierdem ceva, câştigăm ceva… şi tot aşa. Mai plictisiţi ca oricând de acest joc stupid în care investim iluzii şi culegem dezamăgiri, ne predăm destinului, fără a cere nimic în compensare, vorba poetului… de vorbă cu timpul. Ne trezim secătuiţi de simţăminte şi beţi de tăcere, orbecăim după nurii unui trai altfel decât cel suportat sisific de propria noastă conştiinţă…
Scrijelim apoi la masa unei tăceri asurzitoare unele netrebnicii care nu ne cad tocmai bine la suflet. Oblic şi nu perpendicular, aşa cum am învăţat la şcoală, ne prăbuşim în noi cu fiecare trecere a clipei-infinit.
andrei popete 
Nu cred ca rasa umana o sa fie vreodata indeajuns de puternica sa depaseasca prejudecatile. Intotdeauna va exista ceva care sa-i faca pe unii oameni sa se considere superiori altora.
Ziceti ca unii dintre noi par sa se fi obisnuit cu faptul ca moralitatea este o cauza pierduta, eu nu sunt sigura de asta. Eu cred doar ca unii dintre noi sunt atat de deznadajduiti de aceasta lipsa a bunului simt, incat au incetat sa mai lupte singuri si acum incearca sa se integreze, dar asta nu inseamna ca au abandonat lupta pentru totdeauna. Dorinta pentru o lume „mai buna” (folosind un stereotip) o sa ramana in interiorul lor, chiar daca va fi doar intr-o stare latenta, iar aceasta dorinta s-ar putea sa se trezeasca intr-o zi, din cauza unui impuls extern sau intern, intr-o zi in care niste oameni, care au avut mai multa vointa si, poate, mai multa incredere, vor „pune piciorul in prag”, pentru ca vor realiza ca nu se mai poate trai intr-o lume lipsita principii.