Timpul, generic vorbind, defineşte spiritul uman într-o societate versată în anumite direcții în care cultura este mai degrabă tolerată şi suportată decât acceptată. Există pur şi simplu o nepăsare exersată de câţiva ani încoace şi care acum dă roade. Cultura este astăzi privită ca o „temă a nimicului”, sau mai mult, ca un „exercițiu util de disperare dresată”. Senzația de prim-plan resimțită acut, de cei care se îndelednicesc cu ceea ce încă se mai numeşte artă, este că aceasta primeşte periodic doze „aproape insuportabile” de subversiune.