Activitatea culturală este o necesitate obiectivă care să scoată în valoare tradițiile și tot ceea ce reprezintă civilizator o comunitate. Ea trebuie făcută de specialiști care, pentru a coordona și a lucra pe un anumit teritoriu, trebuie să se regăsescă într-o instituție cu un statut bine definit care decurge din dezideratele actuale ale societății noastre, cu un sistem propriu de valori, cu ceea ce ne reprezintă pe noi mai bine.

Care este sensul culturii, privind prezenţa noastră în Uniunea Europeană şi cum trebuie să ne pregătim din punct de vedere cultural pentru această nouă realitate? Dacă discutăm prin prisma Uniunii Europene, sau a unei Europe fără frontiere, ceea ce se va întâmpla în curând, cultura are rolul său esențial. Activitatea Centrelor Culturale este orientată în acest sens, pentru ca România, în Comunitatea Europeană, să ocupe locul ei, nu doar geografic, ci cu tot ceea ce ne reprezintă istoric, cultural şi spiritual. Cultura face parte din identitatea naţională specifică fiecărei naţiuni, definind astfel trăsăturile distinctive proprii în cadrul marii familii europeană.

Înainte de 1989, toate instituțiile culturale și de artă din România depindeau exclusiv de bugetul statului, fiind astfel afectate de lipsa unor surse corespunzătoare de finanțare și de ridigitatea generată de managementul centralizat. Lipsa fondurilor alocate de guvern sectorului culturii s-a perpetuat însă și după 1989, datorită faptului că România a pornit pe drumul tranziției către o economie de piață. Acest lucru a necesitat un sprijin concentrat în direcția măsurilor economice, punându-se mai puțin accentul pe susținerea dezvoltării sectorului cultural, care a fost nevoit să învețe să se ajute singur.

În contextul nevoii de cultură, Ministerul Culturii și Cultelor a aplicat şi continuă să aplice o serie de măsuri de reformă pentru a întării instituțiile culturale și a reduce dependența acestora de sectorul public. Scopul acestor măsuri de reformă este dublu: alinierea la cele mai bune practici U.E. și la sistemele de reglemantare și finanțare, precum și dezvoltarea unor relații puternice și de durată între instituțiile culturale din România și restul țărilor uropene.