În faza revoluţiilor burgheze, când s-a realizat trecerea la suveranitatea naţională, s-au conturat, pe fundalul recunoaşterii omului ca fiinţă concretă, nu abstractă, anumite drepturi şi libertăţi. Ele se vor proclama sub denumirea de „declaraţii ale drepturilor omului şi ale cetaăţeanului”. Pentru a fi îndeplinite, poporul trebuie să-şi exercite puterea pe principiul libertăţii. Toate democraţiile occidentale au recunoscut drepturile omului, printre care amintim: dreptul la libertate, dreptul la libertatea de exprimare, dreptul la libertatea de gândire, dreptul la libertatea presei, dreptul la viaţă, dreptul la proprietate, dreptul la securitate, dreptul la întrunire şi la asociere, dreptul la apărare egală din partea legii, dreptul la o judecată promptă şi dreaptă, dreptul la libertatea credinţei şi a conştiinţei. Şi toate acestea sună bine, dar nu atunci când le trăieşti cu o pensie sau un salariu, reduse după caz cu 15% sau 25%.