Cu toate că nu ducem lipsă de simpozioane, lansări de carte, vernisaje de expoziţii, festivaluri naţionale de literatură şi muzică sau spectacole de teatru, nu există o suficientă anvergură care să amplifice tot ceea ce se petrece la nivel cultural în România. Lipseşte acel suflu benefic, creator de freamăt prielnic, care să confere o atitudine detaşantă, dar nu totală. De ce nu, un joc liber, dar serios, a tot ceea ce are mai bun de oferit un om într-o viaţă întreagă. Să fie oare acesta locul culturii? Mulţi s-ar grăbi să confirme, dar şi mai mulţi ar continua să ridice întrebători din umeri.

(…)

Cum ar putea „trata” cultura românească doctorul veterinar Hunor Kelemen, care se simte „confortabil stăpânind două domenii”, căci în afară de medicina veterinară, distinsul nostru ministru al Culturii este licenţiat şi în filosofie, rămâne să ne convingem în continuare. Până acum însă nu am văzut mai mult de trei culori: verde, alb şi roşu.