De curând la Editura Fundaţiei Constantin Brâncuşi din Târgu-Jiu, a văzut lumina tiparului volumul de poezii SCRIBUL ŞI CONTESA al scriitorului Lazăr Popescu. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2006, acesta este la cel de-al şaselea volum de poezii, abordând în scrierile sale şi alte genuri literare precum proză scurtă, jurnalism-eseu sau critică literară. 

Despre poezia lui Lazăr Popescu, criticul Ion Popescu Brădiceni afirmă: „Continuând a fi – ce paradox convenabil şi salutar pentru mine, ca hermeneut şi poetician de serviciu – un livresc, un intelectual, un intertextual de un firesc desăvârşit, de o abordare relaxată a clasicităţii din toate epocile, Lazăr Popescu vine azi cu un plus de grandoare şi de candoare, cu o unitate superioară, calitativ, de viziune şi de expresivitate, transcense benefic dinspre o ingenuitate frustă, dinspre o prospeţime a rostirii (a se citi: a dicţiunii şi a remei) incredibilă dar de un autentism auroral. În actuala-i etapă, Lazăr Popescu anunţă un surprinzător reviriment fără doar şi poate, bazat pe infirmarea sterilităţii creatoare, pe o spiritualitate apropiată care l-a vindecat – şi ne mântuie şi pe noi – de complexe; căci harul nu are program, nici limite, ci e divin, Apolonic, solar, optimist apolitic, nu uită a fi lucid până la sublim, transparent până la dramă sublimată; şi practică al naibii de dezinvolt un joc între tensiune şi eliberarea de angoase existenţiale; şi îşi preschimbă pielea, ca şarpele (semn al regenerării), pregnanţei contextului preferându-i-se alternanţa dintre dinamismul energetic şi melancolia crepusculară, dintre tropii ofensivi şi cei defensivi, dintre ezoteric şi exoteric.”