O lecţie despre „RADIAŢIILE NUCLEARE” a profesorilor Mihai şi Aurel Vîlceanu

O descoperire  în sine nu este niciodată bună sau rea. Bun sau rău este numai modul în care oamenii folosesc această descoperire”, afirma Karl Winnacker.

De curând la prestigioasa Editură Sitech din Craiova, a văzut lumina tiparului, lucrarea RADIAŢIILE NUCLEARE, a profesorilor Mihai şi Aurel Vîlceanu. În Cuvântul înainte semnat de cei doi autori, aceştia îşi exprimă speranţa că „mica lecţie va fi folositoare în special elevilor de liceu, mai ales că în ultimul timp, ne confruntăm cu o serie îngrijorătoare de accidente nucleare”.

Una dintre științele cele mai tinere – afirmă autorii – este fizica nucleară – știința despre constituția, proprietățile și transformările nucleului atomic. Descoperirea, în anul 1895, a razelor catodice și Rontgen și, în anul 1896, a radioactivității naturale au arătat că atomii tuturor elementelor au o structură similară. Toți atomii conțin și pot emite electroni, iar cei grei prezintă proprietatea de radioactivitate α, β și γ.

Aflăm din cuprinsul lucrării că orice formă de viață este dependentă de energia radiantă provenită de la Soare. Una din problemele importante ale secolului nostru este cea a energiei. Actualmente o serie de noi surse de energie implică, în mod inevitabil, utilizarea radiațiilor ionizante. Din acest motiv, omul va trebui sa găsească căi prin care să poată coexista cu radiațiile.  În susţinerea acestei realităţi, profesorii Mihai şi Aurel Vîlceanu au structurat lucrarea RADIAŢIILE NUCLEARE ca o veritabilă lecţie predată celor pasionaţi de fizica nucleară, dar şi a celor care doresc să afle mai multe despre acest subiect. Cele şapte capitole şi concluziile de la sfârşitul lucrării susţin cele precizate în rândurile de mai sus. Aflăm astfel, Despre radiaţii (capitolul I), Tipuri de radiaţii (capitolul al II-lea), Expuneera la radiaţii (capitolul al III-lea), Protecţia împotriva radiaţiilor nucleare (capitolul al IV-lea), Accidentul de la Cernobîl şi Accidentul nuclear de la Fukushima (capitolul al V-lea), Măsuri urgente de protecţie în cazul unui accident nuclear (capitolul al VI-lea) şi Efectele radiaţiilor nucleare (capitolul al VII-lea).

În Concluziile cărţii cei doi autori subliniază că „deşi invizibile şi inodore, radiaţiile nucleare afectează omul, decesul putând surveni în numai câteva ore. Radiaţiile nucleare sunt însă uşor de detectat. Există numeroase instrumente (foarte sensibile) care detectează cantităţi mici de radiaţii naturale sau artificiale.

Prin această veritabilă lecţie despre RADIAŢIILE NUCLEARE, profesorii Mihai şi Aurel Vîlceanu reuşesc să răspundă la întrebarea „Cui îi este frică de radiaţiile nucleare?”. Acestea sunt prezente în natură, dar pot fi produse şi pe cale artificială. Cele două tipuri de radiaţii nucleare nu se deosebesc nici ca tip, nici ca efect.  Folosirea radiaţiei nucleare este importantă în industrie, medicină etc.

Totuşi, în cazul în care avem persoane expuse la doze mari de radiaţie, aceasta provoacă îngrijorare. Apariţia unui efect biologic trebuie legată de doza de radiaţie primită. Radiaţia naturală provoacă cea mai mare expunere asupra oamenilor, fapt ce poate fi, într-o bună măsură, evitat. Cea mai uşor de controlat este expunerea la radiaţie de origine artificială. Majoritatea ţărilor au instituit un sistem de protecţie radiologic. Acest sistem de protecţie a fost dezvoltat în decursul mai multor ani şi permit oamenilor să folosească radiaţia nucleară în siguranţă.

ANDREI POPETE-PĂTRAŞCU 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s