Între politică şi cultură

     De ceva vreme, în România, chiar şi cultura a început să fie promovată după unele principii politice. Faptul în sine ar fi, la o adică, o chestiune firească şi nu tocmai. Firească prin prisma faptului că politica este, dacă vreți, o veritabilă fată Morgana care face şi desface ițele încurcare ale unei societăți coruptibile aflată undeva la limanul dintre agonie şi extaz şi nu tocmai firească prin felul în care ar trebui să se prezinte ceea ce mai toți ar numi generic – „cultura”. Astfel stând lucrurile, nu văd o soluționare a faptului în sine şi aceasta pentru că nu există o formă superioară de analiză şi atitudine care să destructureze maşinăria perversă numită şi ea generic „politică”. Aceasta a dovedit că este o damă bună la toate, schimbătoare precum cameleonul (de unde şi epitetele ce „pun într-o nouă lumină” culoarea unora dintre politicienii noştrii, ştiți bine, cameleonii politici), atractivă şi aflată mereu în căutarea de noi perspective îndestulătoare şi cât mai profitabile.

     Cât de mult seamănă aceasta cu sus-numita noastră „cultură” am constatat-o în ultima vreme. Cultura, privită strict ca instituție, este o soră mai mică a politicii. Apucăturile celor două seamănă şi nu aceasta ar fi problema dacă ar exista forma superioară de analiză şi atitudine de care aminteam. Ce ar presupune această formă superioară? Alți „specialişti” la Cultură!

     Înțelegeți ce doriți prin alţi specialişti, aşa cum şi actualii specialişti înțeleg prin Cultură doar ceea ce vor ei să priceapă: o sursă profitabilă de îndestulare a burților pline.

     Uneori ne cramponăm de chestiuni utilitare, dar tragem undeva pe linia moartă pe cele prioritare. Poate mă veți contrazice, dar eu văd politica o chestiune utilitară şi cultura una prioritară.

     Contează şi la ce te raportezi, astfel încât rolurile pot fi inversabile, sau pot exista numeroase alte aspecte. Ne putem raporta nu doar la politică şi la cultură, atâta timp cât identități există şi în alte doemnii: industrie, finanțe ş.a.m.d.

     Îmi este dat să constat inconsecvența şi neseriozitatea, dar nădăjduiesc într-o permanentă reabilitare a Culturii ca instituție, în care politica, de orice fel, să fie, dacă nu eradicată, măcar afişată în alți termeni.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s