Mihai Viteazul, „domnul celei dintâi uniri a românilor” şi una dintre figurile reprezentative ale pantheonului istoric şi spiritual al românilor, a început „cursul onorurilor” publice (Tratatul de Istoria Românilor, editat de Academia Română, vol. IV, Bucureşti Editura Enciclopedică, 2003, p. 597) cu dregătoria de ban de Mehedinţi; a ajuns apoi mare stolnic, mare postelnic, mare agă, urcând până la cea mai înaltă dregătorie a ţării, după domnie – marea bănie a Craiovei.
Pentru a înţelege însă ascensiunea lui Mihai, trebuie avută în vedere situaţia sa materială: întâiul unificator al românilor a fost un „moşneanofag”, un înghiţitor avid al stăpânirii de pământ ţărănesc, aşa cum afirmă istoricul Florin Constantiniu, în lucrarea „O istorie sinceră a poporului român”, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2002, p. 125.
Fiu nelegitim al domnitorului Pătraşcu cel Bun (Constantin Rezachevici, Cronologia domnilor din Ţara Românească şi Moldova, vol. I), Mihai a moştenit mai târziu, prin căsătoria cu doamna Stanca, nepoata marelui ban Dobromir, o avere importantă, pe care, ca dregător, „a ştiut să o crească, ajungând să fie unul dintre cei mai puternici oameni ai vremii”(idem, Tratatul de Istoria Românilor).
Ion Donat, care a studiat cel mai atent domeniul lui Mihai Viteazul, a făcut constatări relevante asupra mărimii şi structurii acestui domeniu. Astfel, înainte de a urca pe tron, situaţia era următoarea:
Dar extinderea domeniului lui Mihai Viteazul, devenit domn în anul 1593, a căpătat proporţii şi ritmuri fără precedent:
Acelaşi istoric, Ion Donat arată că „într-o domnie efectivă de aproximativ şase ani, Mihai a cumpărat 64,5% din totalul satelor cumpărate până la 1600 de toţi domnii Ţării Româneşti la un loc […]. Predecesorii lui Mihai Viteazul şi-au cumpărat satele, în marea majoritate a cazurilor de la boieri; pe când din cele 149 de sate ale lui Mihai numai 25 au fost boiereşti. În schimb, domnii de până la el au cumpărat doar 5 sate de moşneni, faţă de 113 cumpărate de Mihai Viteazul. Aceasta înseamnă că din totalul satelor rumânite prin cumpărare, până la 1600, Mihai Viteazul a rumânit 95,7%”. Constituirea acestui domeniu-record al domnului s-a făcut adesea cu mijloace silnice, care au lovit nemilos în moşneni (ţărani, proprietari de pământ din Ţara Românească în Evul Mediu),ele fiind evocate şi în documente.
Ce a determinat acest apetit de pământ al lui Mihai Viteazul? Încă nu ştim dacă intenţiona să creeze o „bază economică” domniei sau era mânat de interese personale.
S-au avansat ipoteze dintre cele mai variate, dar prin domnia sa, Mihai Viteazul şi-a proiectat marile planurile în slujba ţării, intrând în conştiinţa românească în contururi aureolate.
Blog 