Scopul oricărui om este, s-ar putea spune, să aibă o viaţă frumoasă. Sigur că lucrul acesta nu depinde numai de el. E suficient să-ţi imaginezi, atunci când eşti singur şi crezi că poţi să-ţi  permiţi orice, că te afli, de fapt, în prezenţa unei fiinţe pe care o stimezi  şi faţă de care nu ţi-ai putea îngădui nici o grosolănie. De ce nu ai fi chiar tu acea persoană? 

     Poţi să placi persoanelor pe care le întâlneşti, să ai  succes  după  succes, să  uluieşti  lumea  cu  inteligenţa ta, dar toate aceste calităţi „sociale” nu-ţi permit totuşi să  fii  îngăduitor cu propriile tale defecte. Căci acel „cunoaşte-te pe tine însuţi”, celebrul epigraf gravat pe templul  lui Apollo din Delphi, este un sfat demn de urmat cu toate că e un  examen, dintre cele mai severe, la care trebuie să te supui permanent.

     Multe conflicte ar putea fi evitate, dacă în momentul declanşării lor ne-am întreba pe noi înşine nu cumva greşim? Să recunoaştem că suntem mult mai indulgenţi faţă de noi decât decât de  alţii. Este, desigur, o înclinaţie natural-umană, dar asta înseamnă oare că  trebuie să i ne supunem, acestei slăbiciuni, fără să încercăm să luptăm  împotriva ei? Vedem aproape întotdeauna paiul din ochiul altuia în locul  bârnei din ochiul nostru. Dacă am fi lucizi, dacă ne-am analiza cu obiectivitate, viaţa ar fi mai  uşoară pentru toţi.

     Calităţi şi defecte? Virtuţi şi vicii… dărnicie – avariţie, recunoştinţă – nerecunoştinţă, sinceritate – făţărnicie, cinste – hoţie, cuvânt de onoare – călcarea jurământului, discreţie – indiscreţie, politeţe – insultă, moderaţie, exagerare, modestie – orgoliu, ascultare – neascultare, economie – risipă, cumpătare – lăcomie, stăpânire de sine – mânie, răbdare – grabă, curaj – laşitate ş.a.m.d. 

     Avem cu toţii calităţi şi defecte. Unii mai multe, alţii mai puţine. Conştientizând că nu suntem perfecţi, ajungem să înţelegem că perfectibilitatea este un obiectiv pe care omul îl urmăreşte întreaga sa viaţă. Şi tocmai pentru că adesea este întruchipată, perfecţiunea este un cumul de calităţi. Nu a ajuns nimeni însă la perfecţiune, dar ne imaginăm adesea cum arată „perfecţiunea întruchipată”.