Ultimul mareşal al României

Reliefând personalitatea mareşalului Ion Antonescu, nu ne propunem să ignorăm „deficienţele de caracter”, erorile sale din timpului celui de-al Doilea Război Mondial, dar nici să umbrim ori să minimalizăm meritele „personalităţii sale accentuate”. Este aceasta, dacă vreţi, calea ce ne apropie cel mai mult de adevărul istoric.

Obiectivă, sau dimpotrivă, subiectivă orice discuţie despre reabilitarea Mareşalului conduce la aceleaşi concluzii: „Antonescu nu are nevoie de aşa ceva. El a fost un om al timpului său şi astfel trebuie cunoscut…” – după cum afirmă istoricul Gheorghe Buzatu.

Redevenit însă un personaj istoric interzis, după o „ pretinsă campanie de reabilitare” postcomunistă, Ion Antonescu continuă să constituie „ceea ce se numeşte un caz”.

Într-o ţară neînvăţată cu disciplina – afirmă Florin Constantiniu, în lucrarea „O istorie sinceră a poporului român”, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2002 – Ion Antonescu a vrut să instaureze o ordine similară celei militare”, dar nu numai. „Având puteri depline, Antonescu se vedea îndreptăţit să se ocupe de toate problemele şi să facă din opinia lui lege.” Cu toate acestea, Mareşalul nu poate fi considerat un „dictator” în adevăratul sens al cuvântului. Spre deosebire de regimurile totalitare, „atente la carnetul de partid”, Antonescu nu era preocupat de culoarea politică, ci de eficienţă şi moralitate.

Aflat în exil în Franţa, în 1941, Titulescu îi scria lui Churchill: „Greşelile ţării mele nu trebuie să fie imputate generalului (pe atunci) Antonescu: el a trebuit să îşi asume o grea moştenire şi în situaţia în care se găseşte nu poate face altfel”.

Ce acuze i se aduc până la urmă Mareşalului Ion Antonescu, în faţa istoriei? Moartea unui număr cuprins între 280.000 şi 380.000 de evrei români şi ucrainieni din România şi teritoriile aflate sub administraţie românească în timpul cât Ion Antonescu a fost „Conducătorul” României – aşa cum se arată în raportul Comisiei pentru Studierea Holocaustului din România. Despre acest raport am scris şi cu altă ocazie, cu referiri concrete însă la subiectivitatea sa.

Încheiem aici aceste rânduri, nu înainte de a reda un citat din „Mihai I al României, Cuvinte către Români” – ediţie Gh. Buzatu, Iaşi, Editura Glasul Bucovinei, 1992 – „Antonescu aparţine Istoriei şi faptelor lui nu le poţi da interpretări care să-l disculpe ori, dimpotrivă, să-l acopere de vini. Istoria nu se ocupă de aşa ceva. Antonescu, aşa cum a fost, rămâne un mare personaj.”

7 comentarii la “Ultimul mareşal al României

  1. Dark Mag spune:

    Bravo ie un referat reusit

  2. Catalin spune:

    La faza cu evreii cititi mai bine ! In regimul Antonescu au murit doar tradatorii de stat, iar unii militanti din comunitatea evreiasca luptau pentru instaurarea comunismului in Romania, era normal sa-i deporteze ! Holocaustul este doar o propaganda evreiasca de doi lei! Au murit numai romani un milion si toata lumea plange ca au murit 4 milioane de evrei? (daca au murit si aia) ! Razboiul asta a fost alceva decat ura intre rase… intre rase abia acum va urma cand se vad efectele evreiesti in Europa si cand orice tara europeana va fi invadata de africani si musulmani ! Asta vor evreii si pentru asta ii pupa toata lumea?

  3. Catalin spune:

    Cat despre regele Mihai, nu stiu cum ai putut sa folosesti citatul lui despre Maresal din moment ce el a tradat tara asta! Daca te documentai mai bine, iti sarea in ochi faptul ca Antonescu negociase deja cu URSS tratatul de incetare a razboiului, iar in ziua arestarii sale trebuia sa semneze acel act prin care Romania nu intra sub cortina de fier !

  4. Andrei Popete spune:

    Domnule Cătălin, vă apreciez naţionalismul. Cu tot respectul cuvenit însă precizez că dacă dumneavoastră aţi fi citi mai atent această postare puteaţi constata ce surse am folosit. Este dreptul dumneavoastră să vă îndoiţi de autenticitatea precizărilor din raportul Comisiei pentru Studierea Holocaustului din România. Dumneavoastră aţi citit acest document? Nu cădeţi în greşeala de a privii într-o singură direcţie istoria, fie ea şi cea naţională. Vă asigur că am citit şi am studiat despre problematica evreiască în timpul celui de-al doilea război mondial chiar şi în arhivele din Gorj. Într-adevăr, poate nu sunteţi departe de „un adevăr”, dar cum rămâne cu restul dovezilor şi mărturiilor? În fond istoria ar trebui să fie acea ştiinţă care să nu îşi asume rolul de a da verdicte, ci de a prezenta lucrurile în adevărata lor lumina. Şi dacă spuneţi că Regele MIhai a trădat ţară, poate tocmai din această pricină am preferat şi eu să postez tocmai mărturia ultimului suveran despre această mare personalitate a României: „Antonescu aparţine Istoriei şi faptelor lui nu le poţi da interpretări care să-l disculpe ori, dimpotrivă, să-l acopere de vini.” În speranţă că vom mai discuta pe marginea unor subiecte despre istorie, toate cele bune!

  5. ducele spune:

    traiasca Antonesc traiasca legionarii inca nu au disparut toti patriotii……..

  6. nuutzuu spune:

    .. ce dezbatere… iti inteleg atractia fata de evrei si holocaust , insa incearca sa abordezi si alte teme, cred eu, mult mai interesante…

  7. nuutzuu spune:

    ce rautacios am fost:)). Bun! mi se par, totusi, destul de multi evrei in Romania pe vremea aceea! Lasand deoparte evreii si tiganii… cred ca cea mai nefasta soarta am avut-o noi romanii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s