Imnul Israelului – Hatikva
כל עוד בלבב פנימה
נפש יהודי הומיה,
ולפאתי מזרח קדימה
עין לציון צופיה –
עוד לא אבדה תקותנו,
התקוה בת שנות אלפים,
להיות עם חופשי בארצנו
ארץ ציון וירושלים.
Atât timp cât în inimă, înăuntru,
Un suflet izraelit încă tânjeşte,
Şi înainte spre Est,
Un ochi încă veghează spre Sion.
Speranţa noastră nu a fost încă pierdută,
Speranţa de două mii de ani,
Să fie o naţiune liberă în ţara noastră,
Patria Sionului şi a Ierusalimului.
Hatikva (în limba română Speranţa) este imnul naţional al statului Israel.
Hatikva a fost scrisă de poetul Naphtali Herz Imber în Iaşi în anul 1878. Poezia avea nouă strofe şi se numea Tikvatenu.
În 1897, la Primul Congres Sionist, a fost adoptat ca imnul Sionismului. Mai târziu a fost rescris de compozitorul Paul Ben-Haim, care s-a bazat pe muzica evreiască din România.
În versiunea sa modernă, imnul are numai prima strofă şi refren. Cea mai importantă modificare a fost despre speranţa ca o naţiune liberă să locuiască din nou în Sion.
După unele surse, imnul a fost compus după modelul cântecului românesc Carul cu boi. Totuşi, cea mai plauzibilă sursă de inspiraţie rămâne cântecul popular românesc Cucuruz cu frunza-n sus, cântec cules şi pus pe note, pentru prima dată, de marele compozitor român Guilelm Şorban.
andrei popete 
Hatikva minunatului popor israelit trebuie sa fie Mantuitorul, Dl isus Hristos. iubesc ISRAELUL , iubesc poprul evreu, drept pt. care ma rog pentru acest popor si pentru pacea Ierusalimului asa cum m-a invatat Mantuitorul meu Dl. Hristos, stiu imnul lor pe dinafara si il canta f. frumos. Merg in tara Domnului Hristos,asi dori sa stau numai acolo, dar… nu se poate
Cea mai demná natiune, un popor cu o istorie extrem de zbuciumatá insá intotdeauna a reusit sa-si pástreze verticalitatea, si asta numai datorita credintei nezdruncinate.