Un partid mult prea şifonat în ultimii şase ani, într-o continuă căutare a identităţii socialiste, căci despre doctrină nu poate fi vorba. Astfel arată astăzi Partidul Social Democrat, fără aportul, de până mai ieri, al tătucului Iliescu. Mult prea preocupaţi să se sfâşie între ei, liderii pesedişti s-au evidenţiat doar la capitolul ţinută militară, marca socialistă, dar mereu puşi în imposibilitatea de a-şi vedea limitele şi de a-şi înţelege greşelile. Flămânzi după guvernare, pesediştii sunt conştienţi că dacă nu vor reuşi să îl găsească sau să îl inventeze pe acel lider providenţial capabil să le câştige alegerile pe bandă rulantă, aşa cum numai Ion Iliescu ştia să o facă, pe ei, ca partid, îi aşteaptă încă mulţi ani pâinea neagră şi săracă în bani publici a opoziţiei.