Dacă până mai ieri asociam cultura cu acel templu al „Celor O Mie de Uşi” – ca fiind un spaţiul vital al creatorilor, fie ei pictori, poeţi, sculptori ş.a.m.d – astăzi vedem un templu abandonat în braţele izbeliştei şi nepăsării. Cultura suferă şi este tributară unor greşeli din interior. Problema este că nimeni nu îşi asumă responsabilitatea „insuficienţelor sale”. Cu atât mai puţin un ministru străin de tot ceea ce înseamnă românesc şi mereu într-o „relaxantă” nepăsare.