„După noi potopul”, pare să-şi fi spus Emil Boc, fără a pricepe că atunci când vine apa mare, chiar şi fotoliile miniştrilor săi pot ajunge să plutească în derivă. România s-a scufundat treptat, mai întâi până la glezne în minciunile electorale, apoi până la genunchi, când Boc deja înghiţea apă, iar Băsescu i-a aruncat colacul de salvare. Apoi a venit criza economică şi cu toţii ne-am trezit cu apa menajeră, revărsată de Uniunea Europeană, până la brâu. Astăzi, datoria externă şi măsurile de austeritate ne-au afundat până la gât în ceea ce a mai rămas din România: o mare mocirlă portocalie.