Fără fastul de altădată, s-a încheiat şi cel mai agitat an şcolar din ultimii douăzeci. Nemulţumirile generale şi protestele repetate ale celor care pregătesc, nu absolvenţi, ci „tâmpiţi”, cu voia preşedintelui Băsescu, mitingurile, grevele şi ameninţările cu boicotarea cursurilor şi a examenelor, nu au avut niciun ecou. Chiar şi atunci când ministrului Funeriu i se şoptea la ureche lecţia despre dispreţ adresată dascălilor, sub spectrul incertitudinii, ameninţaţi mai întâi cu disponibilizarea prin reducerea a minimum 15.000 de posturi, apoi cu reducerea salariilor, aceştia au plecat nemeritat capul. Dacă instruirea prin şcoală este o cerinţă a societăţii, atunci România o va pierde definitiv prin mazilirea cu bună-ştiinţă a cadrelor didactice.