U.D.M.R.-ul la putere

Unii lideri U.D.M.R.-işti încearcă de vreo câteva zile să ne explice, în româna lor stricată, că nici măcar Ceauşescu nu a reuşit să îi convingă pe maghiari „să nu mai vorbească, să nu mai viseze, să nu mai plângă în limba maghiară”. Vina că lucrurile stau astăzi altfel, aparţine exclusiv celor care, fără U.D.M.R., nu ar avea constituită majoritatea în Parlament. Ce ar trebui să viseze maghiarii în limba lor maternă ar putea fi tradus în limba română foarte uşor: „Nu există Ţinutul Secuiesc, ci doar România!”

Despre unguri doar de bine

Atunci când oferi un deget, te poţi aştepta să ţi se ia toată mâna, doar că invitând U.D.M.R.-ul la guvernare, Partidul Democrat Liberal a oferit ungurilor ceva mai mult:  portofolii ministeriale  în actualul executiv şi aprobarea mai multor proiecte de lege, care atentează la unitatea naţională. Şi chiar nu ne aşteptam ca Băsescu şi Boc să închide atât de uşor ochii la impertinenţa minorităţii maghiare care acum e pusă pe fapte mari. După ce au obţinut votul Senatului pentru împărţirea ţării în regiuni, ungurii cer şi oficializarea limbii maghiare în Ţinutul Secuiesc. Ce vor aceştia de fapt şi cei care s-au dat cu ei se fac a nu înţelege, e simplu: un ţinut autonom, în care să guverneze singuri, fără ingerinţe de la centru. Pentru ca lacul acrilic portocaliu de proastă calitate de pe scaunele din Parlament să nu se ia pe turul pantalonilor pedelişti, jocul de glezne va fi din nou sportul practicat de adepţii curentului băsescian.