Când memoria Eroilor devine o formalitate

Există momente în care nu mai poți privi cu indiferență felul în care este tratată memoria unei națiuni. De-a lungul anilor, am vizitat numeroase cimitire ale Eroilor, monumente comemorative și locuri încărcate de semnificație istorică. Din păcate, prea multe dintre acestea se află într-o stare de degradare care nu poate fi justificată. Mormintele celor care și-au sacrificat viața pentru independența, unitatea și libertatea României sunt, în multe cazuri, uitate de instituțiile care ar trebui să le protejeze. Le spun mereu și elevilor mei: o societate care nu își cinstește Eroii își pierde, treptat, reperele morale, iar memoria colectivă dispare.

Soluțiile nu sunt imposibile și nici costisitoare dacă există voință și respect pentru trecut. În primul rând, este nevoie de un program național coerent de identificare, restaurare și întreținere a cimitirelor și monumentelor eroilor, realizat în colaborare cu autoritățile locale, instituțiile de cultură și organizațiile dedicate patrimoniului. Totodată, școlile ar trebui să fie implicate în proiecte educaționale prin care elevii să adopte simbolic monumente sau cimitire militare, să le cerceteze istoria și să participe la acțiuni de îngrijire și comemorare. Respectul pentru eroi nu se cultivă prin discursuri rostite de două ori pe an, ci prin contactul direct cu memoria lor și prin educație continuă.

În egală măsură, Armata Română are datoria de a readuce tradiția militară în centrul formării profesionale. Fiecare militar ar trebui să cunoască istoria unității din care face parte, campaniile la care aceasta a participat, numele comandanților care au scris pagini de glorie și sacrificiile înaintașilor care au purtat același drapel. Tradiția militară nu este o simplă evocare a trecutului, ci un fundament al spiritului de corp și al identității instituționale. O armată care își cunoaște și își respectă trecutul va inspira întotdeauna mai multă încredere, atât în rândul propriilor militari, cât și în rândul societății pe care o servește. Pentru că memoria istorică nu este un lux cultural, ci o responsabilitate națională.

andreipopete.com