O Atlantida românească!?

        În 1913, în lucrarea „Dacia Preistorică”, istoricul Nicolae Densuşianu, bazat pe raţionamentul că termenul de „Coloanele lui Heracles” reprezintă doar un simbol legat de acest nume, localiza legendara Atlantida între Porţile de Fier şi crestele munţilor Bucegi şi ai Buzăului. Celebra reprezentare megalitică denumită „Sfinxul” din Bucegi este socotită de unii cercetători ca o realizare comună a unor străvechi locuitori şi a agenţilor fizici. Privit la anumite ore şi dintr-un anumit unghi, sunt mărturii că acum o sută de ani, Sfinxul de pe platoul Babele, aducea mult mai aproape cu un gigantic chip uman decât forma erodat-mutilată de astăzi. Ar fi interesant să se facă excavaţii arheologice pe sub baza lui, poate lucrurile s-ar lămuri.

      Folcloristul şi etnograful Adrian Bucurescu, arăta în urmă cu mai mulţi ani, că Orpheus a fost cel care a acceptat separarea Egiptului ca o colonie de sine stătătoare, faţă de Centru, fabuloasa ţară scufundată, numită de egipteni Siriath, adică Marea Neagră! În cinstea lui Orpheus, împăratul-zeu numit de atlanţi şi urmaşii lor direcţi tracii, Hermes, egiptenii au ridicat acum mai mult de 5.000 de ani, la Giseh, enigmaticul Sfinx, fiara cu aura leonină şi cap de faraon.    

      Un argument în plus: „Atlantis” este tradus de unii lingvişti prin „Fericire”, iar grecii antici denumeau actuala Insula Şerpilor din Marea Neagră, Makaron, adică „A fericiţilor”. Ori nu departe de ea, arheologii sovietici au descoperit impresionante ruine subacvatice atribuite atlanţilor. În aceeaşi zonă a Mării Negre, la Hamangia, lângă Cernavodă, au fost descoperite uimitoarele figurine din lut, intitulate generic „Gânditorul” şi datate 5.000-2.900 î.Hr., într-o perioadă când de gândire abstractă nici nu putea fi vorba. Iarăşi, imaginaţia ne poate duce la Poseidon şi muritoarea Clito.

     E adevărat că uneori atlantologia a fost folosită în scopuri care n-au nimic în comun cu ştiinţa – s-a vorbit despre misterioase cărţi sfinte, despre vechi documente şi inscripţii criptografice tibetane, indiene sau egiptene, în discuţii au intervenit teosofi şi ocultişti, s-a vorbit de „Vârsta de aur a omenirii”, dar toate acestea nu au nicio legătura cu atlantologia şi cu problemele pe care le propune ea spre rezolvare.

     Trebuie ţinut seama de faptul că legenda Atlantidei a stârnit un interes larg printre oamenii de ştiinţă, a determinat cercetări serioase în domenii variate ca istoria, arheologia, geologia, oceanografia, antropologia, etnografia – cercetări care au dus la rezultate valoroase şi „Dacă Atlantida n-a existat, merita să fie inventată”…