Despre „consumatorul” de cultură discutam acum câteva zile cu un amic. Acesta încerca să mă convingă de faptul că lucrurile nu stau chiar atât de gri precum le văd eu. Sincer, interlocutorul meu nu a reuşit să îmi schimbe convingerea.
Publicul „consumator” de cultură s-a redus simţitor în comparaţie cu anii de dinainte de ′89, în condiţiile în care, în literatură, spre exemplu, multe edituri abia dacă mai supravieţuiesc. Nu putem vorbi în acest caz de o „criză” aşa cum prost se vehicula, dar atâta timp cât ar putea apărea multe cărţi bune ale unor autori tineri, iar editurile „tolerează” în continuare pretenţiile celor care deja au făcut „carieră” din literatură, nu cred că putem spera într-o revigorare a literaturii.
Sigur, se argumentează de cele mai multe ori faptul că un autor tânăr nu este „profitabil”(!) pentru o editură, în timp ce un scriitor consacrat este. Ce minte a putut emite asemenea prejudecăţi. Până la urmă cartea unui autor „de carieră” va avea un preţ foarte mare, vânzarea ei se va rezuma la câteva exemplare şi mă întreb: e chiar atât de profitabil un mare scriitor (dacă putem vorbi de aşa ceva în România) pentru o editură? Profitabil a fost Adrian Păunescu, dar acesta avea propria editură (sic!).
Arta este şi ea în cădere liberă, atâta timp cât lucrările artiştilor sunt ascunse în spatele unor uşi de multe ori „interzise”. „Consumatorul” de artă trebuie educat să iubească arta. Astăzi prea mulţi încearcă să înţeleagă arta şi ajung la un punct terminus: indiferenţa – ca rezultat al neînţelegerii.
Nimeni nu va dori să cumpere un bilet la o galerie de artă dacă nu va înţelege arta. Realitatea este de cele mai multe ori cel puţin obiectivă în artă mai mult decât în orice alt domeniu. Ori pentru aceasta, arta ar trebui scoasă în spaţiul public. În acest fel, potenţialii „consumatori” de artă sunt mai lesne educaţi să iubească arta.
Speranţe există, dar cel care se îndeletniceşte cu arta trebui să se apropie de publicul său. Generaţia tânără este una pertinentă şi poate deveni oricând o bună „consumatoare” de cultură. Trebuie doar educată să iubească artă. Ori a înţelege toate acestea nu mai ţine nici de cultură, nici de cine ştie ce educaţie artistică.
Blog 