Civilizaţie, har şi cultură

„Cultura zilelor noastre este într-o evidentă subalimentare cu har” ar putea afirma o persoană întrebată pe stradă, ce crede despre situaţia culturii româneşti la ora actuală. Răspunsul cred că este conform cu întrebarea (şi totuşi, care este legătura?). Lucrurile nu stau nici pe departe astfel. Aşa cum se face arta, literatura sau alt segment cultural ce ţine de spiritul creator de astăzi, harul, deşi prezent, nu este lăsat să îşi etaleze formele decât pentru „iniţiaţi”. Cultura nu se mai adresează de mult unei mase largi, incapabilă să îşi educe gândirea, sensibilitatea şi de ce nu, comportamentul. Mărginindu-se la confortul cotidian, „civilizaţia”  a pierdut din vedere confortul „intelectual”, singurul capabil să-i asigure nemijlocit contactul cu procesul de culturalizare.

Între politică şi cultură

De ceva vreme, în România, chiar şi cultura a început să fie promovată după unele principii politice. Faptul în sine ar fi, la o adică, o chestiune firească şi nu tocmai. Firească prin prisma faptului că politica este, dacă vreți, o veritabilă fată Morgana care face şi desface ițele încurcare ale unei societăți coruptibile aflată undeva la limanul dintre agonie şi extaz şi nu tocmai firească prin felul în care ar trebui să se prezinte ceea ce mai toți ar numi generic – „cultura”. Privită strict ca instituție, aceasta este o soră mai mică a politicii. Apucăturile celor două seamănă şi nu aceasta ar fi problema dacă ar exista forma superioară de analiză şi atitudine de care aminteam. Ce ar presupune această formă superioară? Alți „specialişti” la Cultură! Înţelegeți ce doriți prin alţi specialişti, aşa cumanaliza, atitudine şi actualii specialişti înțeleg prin Cultură doar ceea ce vor ei să priceapă: o sursă profitabilă de îndestulare a burților pline.