Avem preşedinte academician

Nu ştim care este fundamentul ştiinţific al numirii preşedintelui Traian Băsescu în calitate de membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România. Şi nu orice membru, ci de onoare. Nu ne amintim ca acesta să fi brevetat nodul marinăresc şi cu atât mai puţin să fi avut contribuţii pe plan ştiinţific, cu excepţia noului concept politic numit grosso-modo „băsescianism” (sic!). Această numire oricum nu are nimic în comun cu ştiinţa, şcoala sau cercetarea, domenii pe care Băsescu fie le-a ignorat cu premeditate, fie le-a judecat obtuz şi marinăreşte.

Reclame

Băsescianismul

Despre noul concept politic numit grosso-modo „băsescianism” s-a vorbit în ultimele zile într-o manieră ale căror conotaţii peiorative au născut semnificaţii dacă nu acaparante cu siguranţă penetrante. Deşi fost nomenclaturist, domnul Băsescu a ajuns ca după aproape 20 de ani de la căderea comunist să condamne acest regim, ca şi când pe vremea când scria poezii pe puntea bricului Mircea, era dizident, fără ca noi să avem habar. Prezent în contextul socio-politic şi nicidecum într-un viitor prezumabil mai consolidat democratic, acesta este doar un personaj al momentului. Altfel spus, ca să avem un „băsescianism”, ca tip de atitudine şi comportament politic, la ora actuală ar trebui să avem o teoretizare a modului de a lucra al preşedintelui. După cunoştinţele noastre, nu există însă niciun discurs teoretizant despre domnia sa, pentru simplul fapt că nimeni nu are nevoie de el.