„O nouă Europa trebuie să apară”, prin sacrificarea țărilor precum România

Declarația Ursulei von der Leyen privind construirea unui „zid de drone” la granița estică a Uniunii Europene vine cu o încărcătură retorică aparent mobilizatoare, dar adânc problematică. UE nu este o alianță militară, iar invocarea flancului estic, în termeni care amintesc de strategii NATO, arată cât de ușor granițele dintre structurile civile și cele de securitate devin fluide atunci când interesele marilor puteri cer sacrificii. Iar când aceste sacrificii sunt cerute, România este, inevitabil, printre primele pe listă.

Discursul despre „noua Europă” și despre închiderea unei epoci geopolitice este, în esență, o justificare pentru consolidarea unei Europe cu două viteze. Una care gândește, decide și comandă — Berlin, Paris, Bruxelles — și alta care execută, interceptează drone și servește drept scut uman: flancul estic. De ce nu se construiește un „zid de drone” la granița Franței cu spațiul atlantic? De ce nu în fața bazelor americane din Germania? Pentru că România, Polonia, statele baltice au fost deja transformate în tampon geopolitic, fără a fi cu adevărat consultate, reprezentate sau apărate.

România nu este decât un pion mut pe tabla unei partide de șah jucate la alt nivel, în care vocea națională nu contează, iar interesele sunt dictate de alții. În loc să avem politici externe clare, suverane, calibrate pe realitățile regionale, ne trezim din nou cu promisiuni de „sprijin financiar” pentru a primi pe teritoriul nostru radare, armată, infrastructură militară și, mai nou, ziduri invizibile de tehnologii care nu ne aparțin. Iar toate acestea sunt prezentate nu ca forme de control, ci ca „protecție”.

Flancul estic devine, în discursul bruxellez, un fel de periferie militarizată, utilă, dar dispensabilă. Ursula von der Leyen vorbește despre o „nouă Europă” — dar dacă aceasta presupune sacrificarea estului pentru liniștea vestului, atunci nu este nimic nou: e doar reluarea, sub altă formă, a vechilor dezechilibre istorice.

România trebuie să iasă din logica de colonie geopolitică și să ceară clar: rol egal, respect real, decizii comune. Altminteri, rămânem ceea ce ni s-a tot spus că suntem: o linie de apărare și atât. Iar zidurile, fie ele și de drone, nu țin loc de demnitate.