CAPTIV

 

Fiecare cuvânt

aşezat lângă

tâmpla ta,

oblic şi trist peregrin

 

– rămâne captiv

în turnul cu sfinţi.

 

 

 

LACRIMI DE LUMINĂ

 

Mi-e sufletul –

fereastră

deschisă

spre trecut,

 

în noaptea

când licuricii

încă nu deveniseră

lacrimi de lumină.

 

 

 

 

INVIDIE

 

Crucificat

între cuvinte,

mă dor

şi palmele şi tâmpla

zdrelite de

nelămurite gânduri.

 

Chiar şi Iisus

invidios priveşte

la coasta ce încă

nu-i străpunsă

de destin…

 

 

 

OASE DE SFINŢI

 

De la o vreme

oasele sfinţilor

dor a poezie.

 

E vremea

să-mi afund

gândurile

în călimară.

 

 

 

INTERIOR

 

În miezul

cuvintelor

tăcerea-i

stăpână.

 

 

 

ARIPĂ SÂNGERÂND

 

În fiecare

din noi

e un zbor

zădărnicit

 

– o aripă

ce sângerează

în răstimp.

 

 

 

ECOU

 

Cuminţi ca nişte îngeri,

sunt sânii tăi

în noapte,

 

pe marea de corali –

ecou într-o oglindă…

 

 

 

FĂRĂ ARIPI

 

E întuneric

dens în mine

şi lumânările

demult le-am stins,

 

cad flori uscate

din cuvinte,

 

nici gândurile

aripi

nu mai prind.

 

 

 

ADÂNCURI

 

E în tăcerea

fântânii

ceva din zborul

frânt

al unui înger

 

– o lacrimă

în adâncuri.

 

 

 

AGĂŢAT DE CER

 

Între osândă

şi iertare

stă nimbul

unui înger

agăţat

de cer…

 

 

 

RĂTĂCIRI

 

Resturi de cer

s-au scuturat

pe trupul toamnei

 

– tristeţea

ca un cerc

aşteptând

sufletu-mi rătăcit…

 

 

 

ELEGIE

 

E greu

să învăţaţi

a murii?

 

a întrebat

în toamnă

vântul frunzele hain.

 

– prea trist

răspunsul lor,

încremenit

în tăcere…

 

 

 

RUGINĂ

 

Curge rugină

din nori.

 

Sfântul Petru

desfundă chiuveta

în care după ce

a creat omul,

Dumnezeu

şi-a spălat mâinile.

 

 

 

OCHII TĂI

 

Sunt ochii tăi

două păsări

ce zboară cerul

printre aripile lor

 

–  umbre de zei.

 

 

 

DEPARTE

 

Ne poartă

soarta

crucile în spate,

 

Golgota-i departe

 

Iisus ne face

cu mâna

hieratic…

 

 

 

DEŞERTĂCIUNE

 

Sunt doar

o frunză

în toamna

cuvintelor

sau poate

altar

în templul

deşertăciunii…

 

 

 

CARIATIDĂ ÎN AMURG

 

Privesc nemişcat

conturul cariatidei

ce susţine infinitul

pe creştet.

 

Sfâşiind clipa,

coapsa-i zvâcneşte

a rug aprins

pe buzele serii.

 

 

 

COLIVIE

 

O colivie

deschisă

e cerul

în care sfinţii

vin şi pleacă.

 

 

 

GÂND COMPLICE

 

Îmi simt gândul

tot mai aproape,

complice în tâmplă

izbind…

 

ca ieri

ca azi

ca mâine

 

deschizând ferestrele

din turnul

cu sfinţi.

 

 

 

 

CA O RANĂ

 

În amurg

ca o rană

 

– sufletul meu

revărsat

la marginea zării…

 

 

 

UN ALT ADAM

 

Sunt un proscris

ce ţine în palme

clipa

între tăceri şi uitare,

 

un alt Adam

crucificat

între cuvinte.

 

 

 

VINOVĂŢIE

 

Strident doliul

de pe umerii

îngerilor căzând.

 

Miroase a sfârşit

vinovăţia.

 

 

 

DUHOVNIC

 

Îngenuncheasem

în bezna

absurdelor aşteptări.

 

Timpanul lovit

violent de sunetul

clopotului

tras în dungă

mi-a devenit

duhovnic.

 

 

 

SPRE MÂINE

 

Eşti ziua de ieri.

 

Cohorte de gânduri

mângâind tăcerea

şi tâmpla

ce îşi vinde

sufletul sugrumat

 

– discret,

alunec spre mâine…

 

 

 

PRIVEGHI

 

La masa tăcerii,

piatră pe piatră

mă aşezasem

 

– priveghi

la revărsarea zorilor…

 

 

 

NU SUNT

 

În jurul meu

cenuşa încă arzând…

 

Plouă fictiv

 

– nu sunt o pasăre

Pheonix.

 

 

 

STĂPÂN PESTE RUINE

 

Ziua de mâine

a început ieri.

 

Plouă cu lacrimi păgâne

pe sufletu-mi bolnav,

stăpân peste ruine.

 

 

 

ULTIMUL SĂRUT

 

Trec amintiri

ordonate în coloană

strada pustie

a ultimului sărut

– umbră pierdută

în noapte.

 

 

 

SFÂŞIIND CLIPA

 

Uneori e atât de târziu

încât, sfâşiind clipa,

de cealaltă

parte a lumii

cuvintele

devin umbre.

 

 

 

DESPRE CUVINTE

 

Sub greutatea

tăcerii

 

cuvintele se întorc

în pământ.

 

 

 

BRAŢELE TALE

 

Te-ai aşezat de-a doua

între cuvinte.

 

Sub un alt cer

braţele tale

– lungi asfinţituri

la care zei păgâni

se închină.

 

 

BĂTRÂN

 

Sfârşit de iulie

cu aripi de plumb

zădărnicind un zbor.

 

Sunt prea bătrân

pentru acest anotimp

cu amintiri

diforme.

 

 

 

TRIBUT

 

Vine o vreme

când însingurarea

îşi cere

tributul barbar

pe eşafodul

numit generic

timp.

 

 

 

 

O FEREASTRA ÎNCHISĂ

 

Un zid

cu o singură

fereastră

şi aceea închisă.

 

Prea multe vise

care să ajungă la ea

şi-au frânt umbra

în potire de lacrimi.

 

 

 

IDENTITATE

 

Sunt un monah

cu sufletul chilie,

desculţ

în toamna

rugilor deşarte…

 

 

 

ÎN COLIVIE

 

Negociasem cuvintele

cu tăcerea ta

 

– un zbor închis

în colivia

ultimei seri.

 

 

 

HIMERE

 

Sunt muze

care devorează

demiurgi.

 

Le-am întâlnit

vânzând

la colţ de stradă

nuri

 

– himere

însetate de cuvinte.

 

 

 

ÎNTRE SFINŢI

 

Cum numai

braţele-mi

atârnă greu

pe cruce,

 

privesc distrat

la sfinţii

cocoţaţi pe garduri

ce pun pariu

pe nimbul meu.

 

 

 

ABATOR

 

Am răsucit

ostentativ

cuvintele

în mine

şi sufletul

mi-a devenit

un abator

de gânduri

cu sentimente

agăţate

în cârlig.

 

 

 

DOAR SFINŢII

 

Când poezia

se transformă

în rugă,

aproape-ţi rămân

doar sfinţii

din turn…

 

 

 

MĂRTURISIRE

 

Nu aripi îngereşti

port pe sub

cămaşă

 

– doar un nimb

înnegrit de păcate

pe creştet.

 

 

 

DOUĂ LACRIMI

 

S-a prăbuşit

din nori

un înger.

 

Pătase curcubeul

cu două lacrimi

şi Dumnezeu

l-a izgonit

din Rai.

 

 

 

FĂRĂ BAGAJE

 

Opreşte-ţi paşii

o clipă.

 

Voi coborî

la prima staţie

cu sufletul în mâini

 

– astăzi nu am

alte bagaje.

 

 

 

 

SFÂRŞIT

 

Amurg prăbuşit

prea devreme

peste coastele

îngerului.

 

Din sângele său

se adapă cuvinte

şi cerberi.

 

 

 

AMINTIRI

 

Cioburi de suflet

pe asfalt

şi două cuvinte

înfipte adânc

în tâmplă

 

– plouă a toamnă

cu amintiri

despre tine.

 

 

 

EPIFANII

 

S-au spus

prea puţine cuvinte

şi toate în tăcere

 

– câteva epifanii

căzute

pe aripile

unui fluture de noapte

tăind în două amurgul…

 

 

 

PLOAIE DE VARĂ

 

Te ştiu acolo

la marginea nopţii

 

– ploaie de vară

ce-mi spală cuvintele

căzute oblic

în versuri…

 

 

 

VÂRSTA GREŞITĂ

 

Mai ştii?

Îmi spuneai uneori

că ai vârsta greşită

 

şi-ţi oferisem

în dar o clepsidră.

 

Azi toate ploile lumii

se trec în secunde

– trist peregrin

sufletul meu.

 

 

 

SFÂRŞIT DE EV

 

E în tăcerea ta

ceva din tristele

picturi în frescă.

 

Pe umărul meu

păgân,

sfârşitul de ev

se rescrie

votiv…

 

 

 

NU CĂUTA

 

Nu căuta

cuvintele

în amurg

 

– mărgele de coral

la ţărmul clipei…

 

 

 

FĂRĂ CUVINTE

 

Priveşte dincolo

de al tăcerii ceas.

 

Nu poţi vedea

ce-i scrijelit

în suflet

– trist peregrin

rămas fără

cuvinte

 

 

 

SEMN DE AMURG

 

Pe trupul tău

cuvintele se topesc

în tăcere.

 

Palmele mele

desenează lacrimi

spre tălpi

 

– trist semn

de amurg.

 

 

 

DEPARTE

 

Cuvintele tale

– aripi peste

sufletul meu –

şindrilă

proaspăt bătută

pe casă.

 

Parfumul de brad

s-a pierdut.

 

 

 

SÂNZIENE

 

În noaptea

ce coboară

peste

rochia-ţi sfâşiată

de greieri,

îngerii aruncă pietre.

 

Negociasem cu ei

armistiţiul,

dar tu – imprudent

ţi-ai dezgolit coapsa

zvâcnind a sânziene.

 

 

 

UN MĂR

 

Eu sunt acelaşi…

 

în faţa Ta Doamne,

om creat după chipul

şi asemănarea Ta.

 

Doar locul luminat,

plin de verdeaţă

de unde a fugit

toată întristarea

 

mi-e astăzi departe

 

şi asta… din cauza

unui simplu măr.

 

 

 

AFORISM II

 

Putem desena

la nesfârşit

despre gânduri,

fără a le scrie.

 

Putem scrie

la nesfârşit

despre culori,

fără a le desena.

 

 

 

AFORISM I

 

La început

a fost cuvântul.

 

Vine o vreme când

tăcerea îi ia locul.

 

 

 

PRECAUŢIE

 

Nu zămisli

din cuvinte

aripi.

 

În înaltul cerului

acestea se pot

transforma

în pietre de moară.

 

 

 

ÎNDEMN PĂGÂN

 

Respiri cuvinte

neînţelese

 

şi ploaia

te îndeamnă păgân

la vechi ritualuri.

 

 

 

COROANĂ DE SPINI

 

De la o vreme

secundele

înnoptează

pe tâmpla mea.

 

Le simt pulsând,

cu fiecare

gând sihastru,

ca o coroană de spini…

 

 

 

CONTUR

 

E noapte în mine.

 

Te port

la ţărmul pleoapei

în vise deşarte

şi umbre de gând

 

– pustiu contur

printre himere.

 

 

 

VÂNZĂTORUL DE ILUZII

 

Te redau tăcerii.

 

Ea n-ar lăsa nimic

a se pierde.

 

Te va rescrie

cu fiecare

cădere în amurg,

iar eu

– vânzătorul de iluzii

îţi voi păstra

doar umbra.

 

 

 

DESPRE SECUNDE

 

Lacrimi topite

în răstimp

– secundele ce dospesc

în clepsidră.

 

Cu palmele întinse

le cuprind nurii.

 

 

 

ÎNSINGURARE

 

Un labirint rece

se deschide

în urmă

 

– gânduri îngropate

în zid

 

ca oasele reumaticilor

înainte de ploaie,

însingurarea

ce doare a sfârşit.

 

 

 

AMINTIRE

 

Suntem

pauza dintre

două cuvinte.

 

Un vânt uşor

amintindu-mi de tine.

 

Dureros

ca o pasăre,

trecutul – rug invizibil.

 

 

 

CRIPTARE

 

Se ascunde

tăcerea

în cuvânt,

secunde pulsând

pe rugul luminii,

în mine

imaginea ta

 

– stele, sensuri şi zodii…

 

 

 

ERMETICĂ

 

Zbor înspre toamnă

cuvântul ermetic

departe în beznă

 

– aripa gândului

lovind colivia.

 

 

 

CUVINTE SPĂLATE

 

Înfige o lance

în mine.

 

Cuvintele vor ţâşni

afară,

iar tu îţi vei alege

unele dintre ele.

 

Le poţi cumpăra

ieftin

– bucată cu bucată –

după ce le vei

spăla de păcate.

 

 

 

NICI ÎN AMURG

 

Cad gânduri

şi frunze de nuc

despre tine,

cuvinte puţine

aveam să îţi spun

– dar le-am rostit

şi pe acestea

în tăcere.

 

E încă iunie

şi toamna

e aproape,

nici în amurg

nu te-am întâlnit…

 

 

 

TELEGRAMĂ PENTRU IISUS

 

Coboară degrabă

Golgota

şi adu-mi

trei cuie

Stop

Ţi-am făcut rost

de un nimb

la mâna a doua

Stop.

 

 

 

TEATRU ABSURD

 

Pe eşafod

cu sfinţii

de mânecă

ne tragem,

în huiduielile

celor ce vor

o piesă de teatru

absurd.

 

Desculţi

printre gânduri

şi cioburi,

reinventăm utopii.

 

 

 

SCRISOARE NEDESCHISĂ

 

Sfârşit de ev

tristeţea mea,

ridicol ins

omul din mine,

plecarea ta

îmi e totuna,

ca o scrisoare

nedeschisă

– muzeu

în curs de renovare…

 

 

 

ATENTAT

 

Luna înfige

cuţite în noapte.

 

Din nucul grădinii

cad zeii

– bătrâni ce calcă

de-a latul pe toamnă.

 

Au amuţit până

şi câinii ce altădată

lătrau a pustiu…

 

 

 

GÂND I

 

Mi-e gândul

uşă de biserică

în care leneş

cariile sculptează

sfinţi. 

 

 

 

O SCARĂ, FĂRĂ DUMNEZEU

 

Vine o vreme

când sfinţii

devin oameni.

 

Până şi Iov,

cu scara lui

– nu mai vrea

să ştie nimic

de Dumnezeu.

 

 

 

TOAMNA CUVINTELOR

 

Obtuze gânduri

despre tine

cu îngeri

despuiaţi

de nimb.

 

E-n sângerarea lor

ceva din toamna

cuvintelor

rostite

în tăcere. 

 

 

 

MĂRTURISIRE

 

Şi eu

în felul meu

sunt unul

din bufonii

de la curte.

 

Eşti tu atunci

regina

ce şi-a pierdut

tiara?

 

 

 

CUVINTE ASMUŢITE

 

Vin lupii

spre tine

în haită

 

– retina-ţi miroase

a sânge flămând…

 

 

 

VEDENII

 

Ori de câte ori

vedeam sfinţi

purtând stindardul

Golgotei

pe umeri,

era semn

că voi mai pierde

un prieten.

 

Ca într-o oglindă

cu rime de doliu

priveşte cuvântul…

 

 

 

ARDERE

 

Priveghi

e cântecul Păsării

Pheonix

la umbra nucului

de la ţară.

 

Nu suntem zei,

căci sufletul nostru

arde pe altare…

 

 

 

Despre tristeţe şi ovaţii

 

La asfinţit

cântând tropare

îngerii ce-şi râd

în barbă,

te aclamă.

 

Tristeţea ta

e pentru ei

doar crucea

în care cuiele-s

bătute oblic.

 

 

LAGĂRE PENTRU SFINŢI

 

De mâine

vom construi prăpăstii

între noi

– după proiectul

zidurilor fără case,

 

şi lagăre pentru sfinţi

întru odihna lor veşnică…

 

 

 

ZIDURI FĂRĂ CASE

 

Zidurile nu mai au

case

în acest oraş,

 

Iisus a intrat

călărind un măgar

 

şi uşile templului

deschise au rămas

ca-ntr-un muzeu

cu suvenire apocrife…

 

 

 

GRĂDINA DE VIZAVI

 

Nu mai locuiesc

în mine.

 

În dispreţul lui Dumnezeu,

mă sprijin

pe-un perete vizavi

de grădina în care

Adam şi Eva îngrijeau

până nu demult

peluza din jurul

mărului damnat…

 

 

 

VITRALIU

 

Cu unghiile tale

Doamne, cum scrijeleşti

aşa sufletul meu,

vitraliu sfânt

îmi pare că devin

şi ţintă pentru îngeri.

 

În urma lor

rămân doar cioburi…

 

 

 

ACCESORII

 

Foşnet de aripi

în colivia îngerilor

– ospiciu de lux.

 

În trecerea

la cele veşnice

se amanetează

puţină aghiazmă

şi un nimb

prea înnegrit de păcate

 

– accesorii

pentru învierea de apoi…

 

 

 

APOCALIPSĂ

 

Se moare pe ruguri

de paie

şi sfinţi plictisiţi

fredonează Ave Maria,

 

caii apocalipsei

înhămaţi la şaretă.

 

Bat clopote

în bisericile

agăţate de nori

 

– Dumnezeu înjurând birjăreşte…

 

 

 

CU IISUS DE MÂNĂ

 

Bunicul închise ochii

şi se plimbă

cu Iisus de mână

la asfinţit.

 

Golgotă a bătrâneţii sale

– livada cu miros

de strană

şi flori de corcoduş

ce-au înflorit votiv…

 

 

 

SFÂRŞIT

 

Prea devreme

toamna cuibărit-n amurg

 

– ca un sfârşit

dintr-o altă lume

căzând peste sfinţi.

 

 

 

ISTORIE

 

Dincolo de adevăr

umbra cuvântului

nu înseamnă

trecut.

 

Mărturii de istorie

– livezile de oase.

 

 

PREA DEVREME

 

Coboară

spre mine

cerul

de martie,

 

livezi

încă dormind

a corcoduşi

în floare

 

şi melci

lăsaţi

prea devreme

la vatră.

 

 

PLÂNSET

 

Vine

o vreme

când

îţi alungi

cuvintele

cu pietre

de moară.

 

Între iertare şi osândă

– plânsetul lor…

 

 

ERMETIC

 

Sfârşitul

ca un hotar

spre niciunde

 

buzunar ermetic

al timpului

închis în cerc.

 

 

CONDAMNARE

 

Peste amintiri

se prelinge

rugină.

 

O stradă

cu piatră cubică,

 

sub greutatea

bocancilor

condamnaţi

să uite…

 

 

SPRE MÂINE

 

Clepsidre în amurg

sânii tăi,

 

cale întoarsă

spre mâine

deschid fereastra

deşertăciunii…

 

 

CALIGRAFIE

 

Timpul

şi-a caligrafiat

numele

pe o clipă.

 

Apoi au urmat

şi alte cuvinte…

 

 

DEASUPRA

 

Cuvântul

îşi deschidea

palmele

pe cruce

 

– aripi de lumină

zămislind zborul

deasupra Golgotei…

 

 

ASFINŢIT

 

În podul

palmei

am închis

asfinţitul

 

– lumina

ce sfârteca

cerul

coborând

de pe cruce…

 

OSTENIRE

 

Clipele

prind contur

adăpându-se

la curgerea

nisipului

din clepsidră.

 

În fiecare

din noi,

timpul

e peregrin

ostenit…

 

 

O altă poveste

 

Desene în neant

gândurile mele

alergând bezmetic

 

– locul în care

tramvaiele întorc,

spre o altă poveste…

 

 

sfârşire

 

Acest recviem

ostentativ

aşezat

între prezent

şi trecut

 

– ca o trecere

fără şansă

negociind

nemurirea…

 

 

NORDICĂ

 

Ferestre

atârnau

de ziduri,

vise topite

în fiorduri

 

– busola

îndeamnă

spre nord.

 

 

ÎNCEPUT

 

Simt fremătând

sub tălpi

iarba ce

în curând

va mirosii

a verde

 

– lumina egală

a începutului

ce respiră

pământul…

 

 

ÎNĂLŢARE

 

Între pământ

şi cer

columna

îşi înălţa

însingurarea

zidită

între cuvinte

 

 

FĂRĂ GÂNDURI

 

Respir tăcerea

mărşăluind

spre vise

în subconştientul nopţii

 

– umbre fără gânduri

din stele obsidiane

oniric zămislite…

 

 

CUVINTELE PĂSĂRI

 

Ca într-o colivie

mi-e sufletul

înconjurat de gânduri.

 

Din palme

îmi cresc

cuvinte

ce se transformă

în păsări

– zburând cerul

printre aripile lor…

 

 

UMBRA MEA

 

Zăpezi sihastre

coboară spre noi

 

– ca o trădare

fără răspunsuri,

cu umbra mea

încă greblez

pământul…

 

 

DENUNŢ

 

Pe tabla de şah

nebunul a devenit rege.

 

Trag linie între

mine şi lume.

 

Stăpân îi sunt

celui ce urcă Golgota.

 

 

RUGINĂ

 

I-am oferit

acelei aripi

un trup,

iar ea mi-a aşezat

un nimb de rugină

pe creştet.

 

 

VITRALII

 

Lângă umbra

gândului tău

insistent zâmbeşte

asfinţitul.

 

Vitraliile

nopţii,

ascunzându-ţi

privirea

desenează obtuz

utopii ce vindecă

perfid

agonia tăcerii…

 

 

DESPRE NOI

 

Trec umbre

peste noi

efebii,

 

vremelnic

sângerând cuvintele

nespuse şi

semne de întrebare

 

– în jur

doar simple mirări….

 

 

HIMERE

 

Noi suntem

cei care

le-am dat

zeilor nume.

 

Să-i ardem

în temple

pe rug

 

– cenuşa lor

naşte himere…

 

 

Răstignire

 

Gânduri deicide

îmi macină tâmpla

 

– Iisus răstignit…

 

Un son visceral

străpungând în afară,

prin coasta

zdrelită de lance…

 

 

Sinestezii

 

Plouă

cu nuanţe de gri.

 

E încă februarie

şi zeii bătrâni

rămân internaţi

în ospicii.

 

Palmele lor

nu simt durerea

cuielor

bătute oblic

în lemn.

 

 

Zbor metalic II

 

Fâşii de suflet

scrijelind

în umbra clipei

infinitul

 

– aripile păsării

lui Brâncuşi…

 

 

CĂPĂTÂI

 

Nu-ţi dezgropa

sufletul în faţa

unei icoane.

 

Doar potriveşte-ţi

crucea la căpătâi

în ceasul decrepit

când timpul

apune în vid.

 

 

RECOMPUNERE

 

Cuvinte rotunde,

de piatră,

aşezate

de-a curmezişul

progadiei,

recompun arhetipul.

 

Cioplind infinitul,

Demiurg

îşi blestema soarta…

 

 

FĂRĂ ECOU

 

Cuvintele

nu au ecou.

Se preling

în tăcere

 

– cum veacurile

de istorie

se afundă

abrupt

în clepsidră…

 

 

DE CEALALTĂ PARTE

 

Cuvintele

devin tăcere,

cuminecătură

pentru zei

şi masa de piatră

– altar.

 

De cealaltă

parte a lumii

se lacrimă

infinitul…

 

 

Sfinţi proscrişI

 

Cad capete

cu nimb ruginit

 

– Iisus

a semnat

pe cruce

sentinţa…

 

 

CUVINTE FĂRĂ ÎNŢELES

 

Doar versuri

triste îţi ofer

în prag

de primăvară…

 

cu fiecare nor,

cu fiecare clipă

 

– cuvinte

aşezate oblic

pe hârtie,

lipsite parcă

de înţeles…

 

 

TĂCERE

 

Sângele ierbii

transformat

în cuvânt

 

– sub pietre

tăcerea-i stăpână…

 

 

ECOU

 

În palmă

îţi sângerează

cuvinte.

Ţi-e mai aproape

sfârşitul,

cu fiecare literă

smulsă din tine

 

– ecou ne desluşit

al timpului

conjugat

la trecut.

 

 

PROVINCIAL

 

Sub tălpile vremii

uitându-ne

unul pe celălalt,

sculptăm Sărutul.

Păsări negre

rânjesc fotogenic,

în parcul lui Brâncuşi

 

– tristeţe provincială

de februarie

târziu…

 

 

CAI VERZI

 

Iarba

încă miroase

a verde

 

– cimitir cu potcoave

de cai –

 

copita inorogului

însemnând locul…

 

 

FERPAR

 

Şoptind

în gând

rugăciuni…

 

Iată omul

 

– Dumnezeu ucis.

 

 

LITURGICĂ

 

Mi-e sufletul

barbar

ce se închină

coloanei fără de sfârşit,

când îngerii

zac morţi

sub brazda

plugului

ce taie

în două

liturgică

tăcerea

dintre noi…

 

 

SUPLICIU

 

Îl invidiam

pe Sisif

şi-al său bolovan

mereu rostogolindu-se

peste cuvinte

 

– supliciul

lucrului

bine făcut…

 

 

REGRET

 

Peste coapsele tale

metalic arcuite

în amurg,

se prelinge

privirea zeilor.

 

Hulpavi,

au ajuns acum

să îşi regrete

nemurirea…

 

 

UMBRE

 

E camera morţii

mai goală

cu-n suflet

şi timpul s-a cufundat

în clepsidră

 

– trec umbrele

peste tine –

 

ecou scrijelind

pereţi de lumină…

 

 

CLIŞEU

 

Între marginile cerului

ros de colţii lupului-totem

trandafirii

sângerează în răstimp

clişeul unei istorii.

 

 

IMAGINE

 

Dintre secundele

eşuate oblic

şi necuvinte

am ales imaginea

încrustrată ermetic

sub tâmpla ta dreaptă

– arcadă în amurg…

 

 

GÂND

 

Gândisem într-o vreme

să-ţi zdrobesc aripile

suflete

 

– să plâng suferinţa

zădărnicind un zbor…

 

 

POEZIE PĂGÂNĂ

 

Ţi-e sufletul zidit

între cuvinte

 

– ecou al judecăţii

de apoi,

în care idolii

primesc ofrande

şi-l răstignesc

pe Dumnezeu…

 

 

ABSENT

 

O altă formă

a cuvântului

ce sângerează

 

– tăcerea ta

ca o inscripţie

pe cruce

în răstignire.

 

Isus absent

la supliciu…

 

 

CAPTIV

 

Întâiul gând

despre tine

l-am aşezat în palmă.

 

I-am rupt

aripile îngereşti,

apoi l-am aşezat

pe linia vieţii.

 

Captiv,

s-a stins arzând

precum o torţă…

 

 

METAMORFOZĂ

 

Nimbul

ţi s-a înnegrit

de păcate

şi din ochiul

stâng

nu îţi mai picură

mir.

 

– Îngerule,

priveşte-te în oglindă!

Ai devenit om…

 

 

CHEMARE

 

Cu mâinile tale

Doamne,

ai frământat

lutul în care

toţi ne întoarcem.

 

Adam ne cheamă

la el…

 

 

DESTIN

 

Eşti unic

demiurg

în universul tău,

menhir

pe jumătate

adâncit

în propriile-ţi

gânduri

purtat de alizee… 

 

 

UNEI MUZE

 

Ţi-e sufletul

sculptat în piatră

 

– cariatidă,

fără simbrie… 

 

 

SPRE CER

 

În palma mea

sângerează

cuvinte.

 

Gânduri şi umbre

pe frunze de nuc.

 

Legaţi de mijloc

cu funii

îngeri urcă

spre cer.

 

 

ÎNSINGURARE

 

Şi zeii

sunt muritori.

Sângerează mitologic

pe lespezi

de piatră

în curtea

bunicilor.

 

În sinele meu

îi caut

întruna

 

– amintiri

purtate pe umăr…

 

 

DURERE

 

Îmi spuneai:

– Timpul nu ne mai

poate rănii…

 

Apoi clepsidra

s-a spart

şi cioburi de sticlă

ţi-au pătruns

adânc în

ochiul din

tâmplă.

 

 

DEGRADANT

 

Gândim rar.

 

Printre fulgi de zăpadă

iarna s-a cuibărit

în amurg.

 

Ninge murdar

cu gânduri nerostite…

 

 

CTITORIE

 

Îmi gonesc

sufletul

prin altarul

bisericii

încă în facere

 

– ctitorie a deşertăciunii

din lacrimi de mir.

 

 

DEMIURG

 

Pe umărul tău

stâng

am desenat

constelaţii

– eram demiurg.

 

Ţi-am confecţionat

apoi aripi albastre

împletite-n văzduh

şi te-ai ascuns

de mine

în nori…

 

 

CIMITIR DE VISE

 

Nu căuta

să înţelegi

cum timpul

funest,

pe marginea

prăpastiei

dansează.

 

Din tâmpla ta

un cimitir de vise

curg

ca dintr-o

rană…

 

Învaţă să respiri

tăcere.

 

 

DE VEGHE

 

Coapsele tale

odihnindu-se

la umbra

gândului meu.

 

Te redau tăcerii

căci plouă

liturgic

peste arcadele

cerului.

 

 

RECVIEM

 

Între zidurile

cetăţii

tăcerea clopotului

– recviem pentru îngeri.

 

Steagul alb

de pe metereze

în locul oamenilor

vorbind despre

pocăinţă…

 

 

COMPLICITATE

 

Să ridicăm

între noi temple

şi zmei de hârtie,

apoi tăcuţi

la cea din urmă cină

să împărţim laude

cu sfinţii proscrişi…

 

 

POEZIE APOCRIFĂ

 

În noaptea învierii

– timpul jucând zaruri

cu Fiul lui Dumnezeu,

 

drept miză

 

… piroanele ce-i ţintuiseră

pe cruce trupul.

 

 

DECAPITARE

 

S-a eliberat eşafodul

şi îngerul

cu bardă în mână

mi-a făcut semn

să-l urmez

 

– zâmbea fotogenic,

travestit în călău…

 

 

SUFLETUL CA O HAINĂ

 

De gânduri

mi-e sufletul

ca o haină veche,

măcinată de molii.

 

Atârnă uitat

pe-un cuier

la garderoba Raiului

şi niciun înger

nu îngăduie

să se uite măcar

la el…

 

 

PREZENT

 

Umbre adânci

se topesc

de atâta linişte

pe retina

unui nou început

 

– zale de lanţ ruginite –

 

timpul privind

în oglindă

machiajul strident…

 

 

TRECUT

 

Secunde ce mor

se prăbuşesc

peste tine

şi te îngroapă.

 

Gânduri spărgându-se

în cioburi

albe şi negre

– reminiscenţe

ale timpului

conjugat la trecut…

 

 

STARE

 

Iarna gândeşte

rar despre noi.

 

Te respir,

mă respiri

şi totul

capătă formă.

 

Gânduri risipite

se topesc

pe zăpadă.

 

 

DECEMBRIE, ÎN AMURG

 

Ascunde-ţi privirea
de heruvimii
însetaţi de răzbunare.

Cerul se deschide
oblic…

Amurg carnal
şi alb imaculat

– zăpada troienind gânduri
despre tine… 

 

 

SFÂRŞIT

 

Răsucisem ostentativ

în mine

ultimele tale cuvinte,

ca un cuţit

în carne.

 

Nu a curs sânge.

 

Pe retină

doar, au zâmbit

câţiva nori

a toamnă…

 

 

PROBA CÂNTARULUI

 

Înfăşurat

în sârmă ghimpată,

 

sufletul

cântăreşte

întotdeauna

mai mult

decât

propriile-ţi gânduri…

 

 

ÎN PORT

 

Clipesc secunde

indulgent

la limita uitării.

 

În rada portului

vaporul cu naufragiaţi

ancorând…

 

Noaptea

miroase

bolnavă

a toamnă.

 

 

VIA DOLOROSA

 

Şi eu l-am văzut

pe Iisus

purtând  

pentru noi

crucea.

 

Nici El

nu mai ştia

de-i evreu sau creştin…

 

Pe Via Dolorosa

 

El – Fiul lui Dumnezeu.

 

 

TRAVERSE

 

În trenul

ce taie noaptea

în două

gândurile se confundă

cu aripile

unui înger amnezic.

 

Le simt reci

pe traversele sufletului

într-o gară pustie…

 

 

 

TRECERE

 

Respirăm rar

eterul umbros

al morții.

 

S-a adâncit

toamna.

 

Podul de fier

– peisaj decadent…

 

 

EFECT

 

Retrăiesc

propria-mi naștere

 

– între cuvinte…

tribut carnal.

 

 

VEGHE

 

Cerşim

toamnei decenţă.

 

Aprindem flăcări

albe şi flăcări

negre

pentru gândurile

noastre

 

– îngeri ostracizaţi

în grădinile

Ierusalimului…

 

 

IDOL

 

Gândurile tale

păsări de lut

izbind cu aripile

retina tâmplei.

 

Mâinile mele

te cunoşteau

 

– ţi-au frământat

chipul

din lut…

 

 

SEMN

 

Cad pietre din cer

în freamătul

arhanghelilor.

 

– Să ucidem timpul!

(îşi spuneau ei)

 

Sărutul lui Iuda

e semnul…

 

 

ZIDURI

 

Nu construi castele

de nisip în nori. 

Eşti încă departe

şi sub cuvinte

ziduri de piatră

se înalţă

între noi…

 

 

AMURG

 

Se prăbuşesc norii

peste carnea ta crudă

femeie fără nume…

 

Amurgul e aproape

 

– freamăt de săbii

şi îngeri

cu aripi de rouă

dansând.

 

 

VEDENIE

 

Nu mai am sânge.

Din mine curg gânduri

 

– înăbuşit respir

eterul toamnei –

 

ca o vedenie

în Noaptea Sf. Andrei…

 

 

LUMINI ŞI UMBRE

 

Cu mâna ta

desenez sentimente.

 

Lumini şi umbre

smulse

din grotele

Altamirei

încă respirând

cenuşa extazului…

 

 

RECVIEM

 

Inorogul îmblânzit

adulmecă iarba

încă verde

a pajiştei

 

– o nouă zi fără tine,

dar totul capătă sens. 

 

În colbul copitei

recviemul uitării

se pierde abrupt.

 

 

DACTILOGRAFIERE

 

Clipele sângerând

peste coroana de spini

 

– o altă aură

a celui

pironit pe cruce.

 

Dumnezeu fiul

a înviat

pentru că aşa

i se hărăzise*

în scenariu…

 

(* dactilografiat)

 

 

SENTIMENTE ÎN RENOVARE

 

Ca într-o gară,
îmi vin şi îmi pleacă
muze.

 

Bagajele lor
sunt gânduri
de poet,
cu sentimentele
în renovare…

 

 

RECURS LA PENITENŢĂ

 

Mi se prelinge
rugină
pe retina
ca de fier vechi
şi moliile
îmi macină tâmpla.

 

Condamnat penitenţei,
mă supun
ţie…

 

 

BALADĂ

 

De gânduri
mi-e trupul
ca de plumb.

Ca o armură
ce striveşte şi cal
şi călăreţ.

Blazon al tristei figuri
cu o batistă albă
în mână…

 

 

PLÂNGEŢI PENTRU ÎNGER

 

Aţi atins
aripa unui înger captiv?

 

I-aţi cunoscut durerea
închis în colivie?

 

Plângeţi pentru el…
Va muri.

 

 

ZBOR METALIC

 

Iubitei mele

îi cresc

din omoplaţi

aripi.

 

Metalic,

zborul îi este

mereu frânt

de nimbul

ce i l-am aşezat

pe creştet…

 

 

BOLNAV FĂRĂ TINE

 

Mi-e sufletul trist.

Bolnav fără tine şi oblic.

 

Inimi de împrumut

nu voi confecţiona,

căci foarfeca

e la tine

şi clipele sângerează

în răstimp…

 

 

TRECUTUL, CA ZID

 

Nu pot să construiesc

din trecut

un zid între noi.

 

Măcar o fereastră

sau un ciob de geam

voi ciopli

în tâmpla mea stângă…

 

 

NU PLOUĂ A TOAMNĂ

 

E târziu de noiembrie,

dar nu plouă

a toamnă,

ci a tot ce e în jur.

 

Plouă confuz

despre noi

 

– distanţa ce doare

a rană

de inorog îmblânzit… 

 

 

NOIEMBRIE 9

 

Astăzi

păsări albastre

au zburat cerul

printre aripile lor.

 

Iubita şi-a spălat

păcatele

tulburând apele

bătrânului Acheron.

 

La garderoba Raiului

curcubeul

şi-a uitat pălăria

de fetru.