Decapitarea secundei

1. Dor de tine

Secunde eşuate
clipesc indulgent
la limita uitării…

2. Septembrie

Toamna
manifesta paşnic
printre cuvinte.

Sfâşiată de frunze
s-a cuibărit
în amurg.

3. Despărţire

Trenul a sfărâmat
vitralii
în noapte.

O sferă înjumătăţită
şi peronul gării
– ultime amintiri.

4. Plângere

Lăcrimând
cerul s-a despuiat
de îngerii răzvrătiţi
ce sângerau
infinitul…

5. Epitaf

Unghiile Morţii
scrijelesc
pe morminte
distihuri…

6. Păsările tăcerii

În jurul infinitului
– douăsprezece păsări
de bronz.

Brâncuşi
stând turceşte
eliberează
zborul tăcerii…

7. Întinat cu hieroglife

Sunt
asemenea faraonului
– întinat cu hieroglife
de zeul Ra.

Privirea mea
poate ucide
Sfinxul…

8. Înviere

În criptă
se desluşea
un giulgiu.

Iisus – nicăieri…
9. Recompunere

Fierbe latent
pământul
a plasmă.

În fiecare
punct cardinal
se recompune
genunea…

10. Metamorfoze

Pe umărul tău
un fluture decapitat
retrăieşte NIRVANA…

11. Mărturisire după Shakespeare

În urechea
regelui, otrava
e mai dulce
decât băută
din pocal.

12. Semn

O talpă
ce calcă
de-a latul
pământul

e semn
de stea căzătoare.

13. Sacramente

Tăcerea-i stăpână
sub pietre.

În jur
greieri
rostesc rugăciuni…

14. Tristă chemare

Iisus pe cruce
sângerând
pentru noi
inima porumbelului
a ţipat
în răstimp.

15. Plângerea salcâmului

Când ţepii
îţi cresc
pe dinafară

Cine poate
înţelege
durerea din tine…

16. Asasin fără voie

– recunoaşte…
Nu-ţi pasă
că ucizi, fără voie,
iluziile
în tine.

Mă întreb
cine te poate
ierta pentru asta…

17. Răsărit, de amiază

Unei dimineţi
i-au crăpat
unghiile.
Soarele aştepta
răsăritul;
maşini, tramvaie
şi munţi de căldură
îmi plesneau
în timpane
broboane mute.
Pe la amiază
biblioteca foşnise
a umbră.

18. Fraudă

Printre degete
mi s-au ascuns
câţiva îngeri.

Uite aşa
au părăsit
ei – fraudulos –
Raiul.

19. Peisaj I

Plouă obtuz
pe catafalgul nopţii
cu îngeri despuiaţi.

– Dumnezeu încrustează
regrete.

20. Funebră

Statui scrijelite
pe socluri
în parc
murmură
rugăciuni de priveghi.

Toamna
sună a recviem
prin copaci…

21. Starea de după

Din agonie
extazul învierii,

sânge
e lacrima de înger
pe trupul lui Iisus.

22. Pre-geneză

Tatăl meu
visa cruci
de forma literei X.

Pironit
– pe fiecare
în parte –
mi-am odihnit trupul
înainte de a mă naşte.

23. Vedenii

Îngerii au adormit
în ploaie.

Trupurile lor
îmi par
lungi asfinţituri…

24. Ultima zvâcnire

Zâmbetul şarpelui
imortalizat violent
sub piatră.
Martor ultimei zvârcoliri
– asfinţitul.

25. Atitudini

Îngerul
purta aceleaşi haine
şi
mă privea atent
prin geamul opac
al nopţii
– schiţasem un zâmbet.

Îngerii nu imită
muritori…

26. Iniţiere

Amurg, peste buzele tale,
abandonat ereziei –

tăcere
sărut
infinit…

27. Literă de toamnă

Nefirească plutire
frunza de toamnă

– literă încrustată
în vers.

28. Glas de tăcere

Cuvântul născut
din muţenia clipei
silabisea
fiecare frunză
în trecerea sa
prin anotimpul uitării…

29. Desene

Toamna
desena cuvinte
despre punctualitatea
clipei – minut.

Viaţa
desena stele
despre tăcerea
din noi.

O stradă
desena tălpi
despre trecerea
unui gând nerostit.

30. * * *

Şi parcă plouă
tot mai des
a toamnă
cu frunze
– iniţialele
numelui tău –
răsărit de amiază
încrustat
pe retină
sau poate
miez de rugăciune
şoptită
în noapte…

31. Zbor

Zămislite
de cer
două păsări
zburau norii
printre aripile
lor albastre.

32. Cuvinte…

Cuvântul tău
avea puterea
să condamne
– supus –
cuvântul meu

33. * * *

Nu-mi cere
să îţi vorbesc
despre cuvinte
când ele mi se par
atât de reci

– mai reci
decât o lumânare
aprinsă-n sfeşnic,
mai reci
decât zăpada albă,
mai reci
decât o lună plină,
mai reci
decât privirea ta…

34. Baloane sparte

Confecţionăm
baloane colorate
din vise

– trecem parcă
mai uşor
peste pierderea
vreunuia dintre ele
atunci când
se sparge…

35. Decembrie III

Dimineaţa
se înghesuise
mută
printr-o fereastră

– zăpada
cerne gânduri
în alb.

36. Ermetică

Pe trupul tău
o platoşă
– ermetică-ncrustare –
şi două aripi
de plumb
zădărnicind
un zbor…

37. Gânduri presate

O floare de mac
presată
între cuvinte

– iubire nemărturisită…

38. Postmodernă

Ne dezbrăcăm
de cuvinte
şi dansăm
cu un şarpe
tangouri obscene

– un măr
a muşcat
fructiera…
39. Colindele şoapte

Ascultă şoaptele
în alb
– colinde ale unei inimi
în formă de stea –

cadoul trist
al unui anotimp
celest…

40. În noi…

E atâta
iarnă
în noi
şi nu locuim
la Polul Nord…

– ninge cu petale
de crin
pe morminte –

E atâta
decembrie
în noi
şi desenăm
pe zăpadă colinde…

41. Lăuntru

Scrijelim
pe pereţii
goi ai sufletului
cuvinte rostite-n
tăcere

– secunde în alb
ce dospesc târziul
din noi…

42. Suflet peste clipe

Ascultă
cum ninge
la mine
la tine
suflet răstignit
peste clipe.

În răstimp
pentru a te-aminti
Dumnezeu te-a uitat…

43. Cu ochiul tău

Eşti aici
lângă mine
cu ochiul tău
plin de litere;

între două
anotimpuri
– lumină tânără.

44. Despre noi

ne strângem
în noi
când ne naştem…

ne rupem
din noi
când murim…

45. În mine

Mă aşezasem
în mine
ca într-un coşciug
şi cineva a vrut
să bată
patru cuie…

46. Precauţie

înălţăm
castele de nisip
în nori
– acolo nu sunt valuri
care să spele
meterezele noastre –
confuze deseninări
pe plajele
sufletului…

47. Amurg

în
orbitele
cerului –
lumina zvâcneşte
târzie
a toamnă

48. În tăcere

Cuvintele
ne sunt mai aproape
iarna

dospesc
pe zăpadă
până se topesc
în tăcere…

49. Adolescenţă

De la o vreme
îl visez
pe Brâncuşi
– cioplind
Sărutul –

clipe spre infinit
turnate
în bronzul
uitării…

50. Peisaj II

Amurgul
se prelinge
crud
pe retină.

Păsări negre
ucid
tăcerea.

51. Închisoare

Locuiesc în mine
ca într-o închisoare.

Să-mi ţină de urât –
pe pereţii celulei
scrijelesc
versuri…

52. Nu vând cuvinte

Între tine
şi tăcerea mea
aleg tăcerea

– nu vând cuvinte

53. O stare, un somn, o idee

Pluteşte în mine
o stare
un somn
o idee…

iar tu
te ascunzi
de tine
în mine

– nisip în clepsidră…

54. În clepsidră

Plouă confuz
despre tine

– în clepsidră –

poate o secundă
îţi va întoarce spatele…
şi timpul
o va înghiţi.

55. Sfinx, de nisip

Cu tine
voi zămisli
Sfinxul

– între doi ibişi
… nisip

56. Bacoviană

Noaptea
ţipă murdară
a ploaie

– parcă îmi zâmbeşte
Bacovia, insistent…

57. De vorbă cu tăcerea ta

Nu ai nimic să-mi spui?
Foarte bine…

Despre tine
îi povesteam
îngerului meu.

L-am convins
să îşi amaneteze
până şi nimbul.
Să locuiască
în mine…
Să te gândească
şi el
cum te iubeam eu.

A vorbit într-o zi
cu tăcerea ta…
– l-ai alungat,
poate nu fără remuşcări –

– pentru tăcerea ta,
crucea lui
o port de azi
eu…

58. * * *

Mi-e sufletul ieftin.

De atâta rugină
îmi pare
o grămadă de fiare vechi…

59. Contur

pe trupul
primăverii
norii
se lacrimă
năruiţi
în epifanii…

60. Execuţie

Decapitate
secunde
se preling,
zvârcolindu-se
pe eşafodul
numit generic
timp.

Pe barda
călăului –
nici o urmă
de sânge…

61. Negru

secundele
strivesc liniştea

pe pereţii camerei
îngeri în negru
zugrăvesc timpul

62. Clipa tăcută

Mi-e toamna
aproape.

Braţele ei
leagănă
clipa tăcută
din mine…

63. Inscripţie cosmogonică

Ochii lui
te-au plâns
cu lotuşi –

ţi-ai scăldat
trupul
cu lacrimile
zeului…

64. Scrisoare din ţara faraonilor

Mi se descompun
gândurile
între Amun şi Re

iar tu venerezi tăcerea

– printre morminte
Egiptu-i departe
iubito…

cu Teba, Tanis şi Karnak
între gheare,
tăcut, Sfinxul
se scufundă
în Nil…

65. Decriptare

Printre siluete marine
decriptăm
zborul pescăruşilor

– freamăt de aripi
la limita
zării…

66. Motiv de frustrare

Zborul păsării
nu este decât
o prelungire
a frustrărilor noastre.

Deasupra
se desenează
cerul.

67. Accente

Ţipătul
pescăruşului

– sevraj
la malul mării.

68. Tălpile zeilor bătrâni

Zeii bătrâni
sunt internaţi
în ospicii

– tălpile lor
nu pot călca
de-a latul
pe toamnă…

69. O plângere a sufletului

E toamna
o plângere
a sufletului

– un trup de rouă
scrijelit cu frunze
şi poate
o înviere…

70. Eşafod aglomerat

Pustiul
se oglindeşte în noi

– ne condamnăm resentimente vechi –

în penitenţă
durerea toamnei
e-o trecere subtilă
de la o condamnare la alta.
Păsări negre
rânjesc fotogenic

– eşafodul
s-a aglomerat
cu amintiri diforme.

71. Sfâşiere

În braţele toamnei
suferim
sfâşierea mută
a sufletului ieftin
încrustat în carne
– tributul nostru barbar.

E o linişte dureroasă
în noi,
dar nimic
din muţenia clipei.

72. Silabisire

Fiecare toamnă
este în sine
o uitare.

O vară pierdută
pe un peron
cioplit obtuz
din clipe
ce ne renegă prezentul

– parcă murim
cu fiecare frunză
silabisită,
cu fiecare nor
ce sângerează a toamnă…

73. Naştere

În noi
toamna
îl sculptează
pe Brâncuşi.

– Linişte!

Acum se naşte
un demiurg.

74. Cuvinte sfâşiate

Un înger
m-a lovit
peste gură
cu palma

– cuvintele
se nasc
sfâşiate
de unghiile sale

75. Al 12-lea ceas

Este în liniştea
clipei
ceva din muţenia
unui turn
fără orologiu –

decapitarea secundei
în al 12-lea ceas…

Reclame