„Pe Craiu nu îl lega nimic de pământ! Pe mormântul său, au plans camarazii și fetele de pretutindeni au adus flori de l-au acoperit. Putea-va oare lacrămile și florile să-l împace în fine, cu pământul încât să-i fie ușoară țărâna ce îl acoperă? Sigur că nu. Sufletul său sburdalnic va rupe și aceste legături pentru a-și relua avântul iar dorul și amintirea acelor cari l-au cunoscut și l-au iubit, căutându-l prin zări, vor aduce, de câte ori un avion va străluci în soare, cuvintele obișnuite în chip firesc pe buze: Zboară Craiu!” (căpitan obs. Grigore Gafencu, din rezerva Aviației, în „Cultul eroilor noștri”, An II, nr. 3, 1921, p. 10)

Astăzi, primul As al aviației românești, eroul gorjean Vasile Craiu, nu are o cruce la căpătâi, o placă comemorativă sau un monument funerar, nici măcar un mormânt, care să amintească celor de mâine cuvintele aflate pe buzele tuturor în anii Primului Război Mondial: „Zboară Craiu!”. Zbor lin, eroule, în împărăția de dincolo, a neamului românesc, și veghează-i pe toți ai tăi!

În urmă cu 121 de ani, Badea Cârțan, celebrul personaj al istoriografiei românești, ajungea la Târgu-Jiu, fiind fotografiat chiar lângă clădirea actualului Colegiu Naţional „Tudor Vladimirescu”, pe atunci Gimnaziul Real abia inaugurat. În 2018, Anul Centenar, i-am adus și noi un modest omagiu, la Sinaia, acolo unde din 1911 își doarme somnul de veci „visând întregirea neamului său”.

Gheorghe Cârţan a fost reţinut de istorie ca un simbol al unităţii naţionale ca urmare a faptului că le-a adus conaţionalilor din Ardeal nenumărate cărţi din Vechiul Regat sau din străinătate.

Cărţile de istorie au reţinut faptul că „timp de peste 30 de ani a trecut Munţii Carpaţi urcând şi coborând cu desagii mari şi grei încărcaţi de cărţi româneşti, adunate din vechea Românie. Ţinând seama că în epoca amintită cartea nu era la îndemâna oricui, oricine îşi poate da seama de munca uriaşă pe care a trebuit s-o depună acest ţăran entuziast şi modest, spre a le răspândi în satele ardelene…”

În copilărie şi tinereţe a păscut turma de oi a familiei sale, loc unde se întorcea de fiecare dată din marile sale călătorii de la Roma, Viena sau din România. Avea în jur de 30 de ani când se va înrola voluntar în armata română în Războiul de Independenţă. După 1881 va fi mereu pe drumuri, el ajungând în Italia, Franţa, Germania, Austria, Elveţia, Turcia, chiar şi  până la locurile sfinte de la Ierusalim.

Povestea celor trei călătorii la Roma o aflăm chiar de la el. Badea Cârţan spunea în ziarul „Poporul Românesc” că: „Într-o bună dimineaţă, ce-mi trăzneşte p-în cap, zic: mă Cârţane, tu trebuie să te duci drept la Roma, să vezi cu ochii cine a fost moş-to şi strămoş-to. Şi dusu-m-am! Douăzeci de zile-n cap am mers pîn la Viena şi de aici alte douăzeci şi trei pîn la Roma”.

În revista „Amicul Tinerimii” de la începutul secolului XX găsim amănunte  despre vizita la Târgu-Jiu a lui Badea Cârţan, ţăranul autodidact din ţinutul Făgăraşului. După vizita la Roma unde a dormit la soclul Columnei lui Traian, în haine ciobăneşti, Badea Cîrţan a venit la Târgu-Jiu în 1898, vizitând inclusiv Gimnaziul Real unde era director Iuliu Moisil. De fapt acestuia îi datorăm ideea imortalizării vizitei într-o fotografie pe scările instituţiei.

Vizita nu a fost deloc întâmplătoare, la Târgu-Jiu se tipăreau foarte multe cărţi care îi erau necesare dincolo de Carpaţi. Iuliu Moisil era un ardelean care se stabilise în reşedinţa Gorjului iar aceste meleaguri jucaseră un rol important în istoria naţională prin Tudor Vladimirescu, Gheorghe Magheru, Christian Tell ş.a., aşa cum Badea Cârţan ştia foarte bine.

În anul 1911, în ziua de 7 august, la 62 de ani, Badea Cârțan s-a stins din viață, fără a mai apuca să vadă ziua întregirii tuturor românilor. A fost înmormântat în cimitirul de la Sinaia, pe mormântul său fiind trecute următoarele cuvinte: „Badea Cârțan doarme aici visând întregirea neamului său”.