Arhivele lunare: iulie 2019

Încăperea secretă a bisericii din Vădeni, nu este doar o legendă

Prevăzută iniţial cu drugi puternici de lemn, aşezaţi în zid, care închideau porţile, precum şi cu o „tainiţă” (încăpere secretă) situată sub clopotniţă, biserica de la Vădeni, concepută mai degrabă ca o „fortăreaţă”, arată ingeniozitatea constructorilor din urmă cu secole, în a crea populaţiei mijloace de a se feri din calea primejdiei turceşti.
Ctitorită înainte de 1700, după unele informaţii în anul 1694, în apropierea casei marelui ban Cornea Brăiloiu, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită de meșteri italieni recomandaţi de însuşi domnitorul Constantin Brâncoveanu (pictat în pronaosul bisericii, peretele dinspre miazăzi), rudă îndepărtată cu Stanca Băneasa, soţia marelui Ban.
În fotografii se poate vedea scara din bârne groase de stejar folosită pentru accesul spre încăperea secretă, care astăzi adăpostește o bibliotecă și obiecte de cult vechi. Astăzi biserica se află pe Lista Monumentelor Istorice din România.

Scrisoare deschisă domnului secretar de stat la Ministerul Culturii și Identității Naționale, Mihai Alexandru Gherghe

Asociația cultural-istorică „Dumitru și Maria Pleniceanu” adresează această scrisoare deschisă domnului secretar de stat, din Gorj, la Ministerul Culturii și Identității Naționale, Mihai Alexandru Gherghe, cu privire la decizia instituției din care acesta face parte, privind comasarea Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” cu Muzeul Național al Țăranului Român, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” și viitorul Muzeu Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului din România.

La soluția inițială propusă de a solicita, oficial, Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” să cedeze o suprafață de 5.300 mp din proprietatea pe care o deține în Șoseaua Kiseleff nr. 1, cu scopul construirii Muzeului Național de Istorie a Evreilor și Holocaustului, Ministerul Culturii și Identității Naționale a adăugat acum și comasarea altor muzee în cadrul unui complex muzeal. 

Ministrul Valer-Daniel Breaz a anunțat joi seara, într-un comunicat, postat pe siteul instituției, „soluția” în disputa cu Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, în favoarea viitorului Muzeu Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului din România: comasarea a trei muzee reprezentative pentru cultura și identitatea națională cu un al patrulea care, nu înțelegem ce are de-a face cu identitatea națională.

Este trist că în Anul Omagial al Satului Românesc, după cum este declarat de către Patriarhia Română, Ministerul Culturii și Identității Naționale „sacrifică” identitatea individuală a trei instituții reprezentative pentru cultura națională, de dragul dorinței celor care au afirmat că Muzeu Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului din România trebuie să se afle într-o zonă centrală, unde există și alte muzee, nu „aruncat undeva” în oraș. 

Cu toate că zeci de personalități academice și ale societății civile au susținut Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, Ministerul Culturii și Identității Naționale a dictat comasarea altor două muzee naționale, fapt fără precedent credem noi, pentru cultura românească. Ce interese au un preț mai mare decât identitatea națională? Susținem înființarea unui muzeu care să conserve memoria Holocaustului, dar nu printr-o măsură injustă față de o serie de instituții care transmit generațiilor actuale și viitoare memoria națională românească, ci printr-o analiză atentă care să nu altereze identitatea unor muzee datătoare de lumină atunci când praful uitării se așterne. 

Sunt acestea motivele pentru care, domnule secretar de stat, la Ministerul Culturii și Identității Naționale, Mihai Alexandru Gherghe, vă adresăm rugămintea de a susține cauza păstrării identității culturale românești, transmisă din generație în generație, de cei cărora muzeele amintite mai sus le păstrează memoria, prin activitatea și patrimoniul lor.

Târgu-Jiu, 19 iulie 2019

Consiliul Director al Asociației cultural-istorice „Dumitru și Maria Pleniceanu”

Atunci când unii își doresc România dezbinată

În ultimii ani regionalizarea României părea un subiect abandonat, dispărând de pe agenda publică de lucru a celor care se încăpățânau să reia subiectul.
Cel care deja ne-a obișnuit să reia teme de interes public, președintele Klaus Iohannis a promis de curând reluarea unei discuții serioase legate de regionalizare, sugerând că actuala hartă administrativă trebuie schimbată. Doar astfel, crede acesta, se pot reduce diferențele mari de dezvoltare dintre zonele României. Ultimele date pe regiuni arată că Bucureștiul parcă face parte din altă țară, având un PIB pe cap de locuitor aproape de cel al Berlinului. Banatul se dovedește „fruncea” restului țării, în timp ce Moldova este aproape cea mai săracă regiune din Uniunea Europeană.
Cui foloseşte regionalizarea şi cum va ajuta aceasta la creşterea economică a României, sunt doar două din întrebările la care nimeni nu se mai gândea să răspundă. Mai mult, etnicii maghiari înțeleg prin regionalizare „autonomie”, în timp ce importanţi lideri locali din toate cele opt regiuni preconizate și-au manifestat nemulțumirea. Motivele sunt, desigur, evidente.
Din punct de vedere economic, sunt voci care afirmă că regionalizarea va ajuta ţara noastră la absorţia de fonduri europene şi atragerea de investiţii, care sinceri fiind, au lipsit cu desăvârșire în timpul guvernului Cioloș. Mai mult, organizarea administrativă este necesară, pentru că evoluţia pe care o avem de la ultima regionalizare, din timpul lui Ceauşescu, arată un lucru foarte grav: disparităţile dintre regiuni s-au păstrat. Numai că acestea nu sunt lucruri noi, neştiute. Regionalizarea nu se poate face pe genunchi, e datoria celor care o propun să vină cu o analiză de impact detaliată.
Nu ştim sigur dacă președintele Klaus Iohannis a studiat foarte bine consecinţele împărţirii României pe regiuni, pentru că se vor impun măsuri de natură fiscală, bugetară, a pieţei muncii, şi toate acestea, pentru a pregăti o dezvoltare în viitor. Concluzia nu este însă una doar de ordin economic. Măsura de reorganizare este necesară, dar nu se poate face doar prin voinţă politică. Ea trebuie să aibă în spate o judecată economică, sociologică, antropologică foarte serioasă, pentru că avem în atenţie mai mulţi factori – regionalizare înseamnă economie, societate, politică, cultură, tradiţie şi chiar religie.
Președintele, suntem siguri, cunoaște toate aceste detalii, dar cum multe nu mai are de spus în această perioadă, se folosește de subiecte care pot genera „patimi” printre unii și alții, că deh, o Românie dezbinată este mai de dorit pentru unii decât o Românie unită.