Sub semnul timpului. Despre monedele grecești

În Grecia Antică, monedele nu au avut dintotdeauna un caracter pur comercial. Primele monede erau de fapt medalii și reprezentau o formă de distincție sau o formă de identificare în teritoriul străin. Cu timpul, monedele au început să fie din ce în ce mai multe și au ajuns și la îndemâna claselor inferioare.
În prima fază, monedele se utilizau aproape exclusiv pentru plata tributului. Mercenarii primeau ca soldă astfel de monede, cu care achiziționau din provinciile vasale alimente și furaje. Regele vasal, trebuia să colecteze toate aceste monede și să le returneze sub forma de tribut. În caz contrar se făceau expediții punitive.
Furnizorii de produse erau recompensați cu diverse favoruri, primeau pământ sau sclavi. Prima unitate de măsura a fost talantul, egal cu volumul de apă dintr-o amforă, adica 26 – 32 Kg. Un talant de argint era egal cu nouă ani de muncă ai unui meșteșugar priceput, sau era egal cu șase mii de drahme. În funcție de greutatea lor, monedele mai mari se numeau didrahme, tetradrahme sau decadrahme. Un alt submultiplu al talantului era mina, cu o greutate de 434 gr. Un talant era egal cu 60 de mine. Pentru a recunoaște mai ușor moneda emisă, fiecare oraș grecesc obișnuia să-și aleagă un simbol propriu.
În reproducerea alăturată putem vedea o didrahmă corintiană, cu reprezentarea zeiței Atena purtând un coif militar.

33769753_2174325415942955_3037826885242322944_n

 

Reclame

România, între statul de drept și importul de cireșe

Atunci când statul de drept nu îți mai aparține ție ca țară, nu poți decât să te supui directivelor impuse. România este astăzi o țară condusă din afară, în ciuda unei clase politice aleasă prin vot de către popor, fără un orizont ideatic, mulțumită cu statutul de membră a Uniunii Europene și credulă la toate promisiunile.

Ca număr al populaţiei şi ca suprafaţă, România este a şaptea ţară din U.E. şi nu este de închipuit că, odată, ar putea ajunge şi a şaptea putere economică, lucru care i-ar conferi, fără discuţie, şi o mai mare putere de influenţă în cadrul Uniunii. Acest deziderat nu se va împlini însă niciodată. Adevărul este că, de 28 de ani, România se află, de fapt, la periferia Europei, la aproape toate capitolele, în special economic și aici va rămâne pentru foarte mult timp.

Și s-a tot generalizat în ultimii ani o anumită formă a furtului din puţinul pe care şi-l permit unii, căci furt este atunci când îţi însuşeşti din dreptul câştigat al unei persoane, şi îndestularea altora. În România încă mai sunt din cei care ţipă ca din gură de şarpe despre pericolul venirii comuniștilor la putere și contaminarea României cu „ciumă roșie”. Să ne înțelegem bine: Partidul Social Democrat nu a fost, nu este și nu va fi niciodată un partid socialist, prin prisma liderilor săi.

Astăzi într-o postură în care nu fac altceva decât să se arate cu degetul unul pe altul şi să spună că celălalt este vinovat de starea în care se află economia noastră şi ţara în ansamblul ei, de stânga sau dreapta, tehnocrați sau ce mai avem prin ogradă, toți cei care au condus România de 28 de ani, îşi dovedesc în continuare limitele.

Să ne mai mire că în materie de stimulare a exporturilor, România merge bine, după declarațiile actualului guvern? Exporturile româneşti cunosc ritmuri de creştere cu două cifre, dar nimeni nu pune pe tapet deficitul comercial. Faptul că exportăm mărfuri cu valoare adăugată mică și importăm produse cu valore adăugată ridicată. De pildă, exportăm mere brute și importăm gem de mere. Sau exportăm lemn brut și importăm produse fabricate din lemn și mobilier. Şi cum să nu mergă bine stimularea exporturilor când am ajuns să experimentăm „culmea agriculturii” în timp ce ministrul Daea ne spune că putem decoji cireșele și că nu asta e problema, chiar dacă sunt tratate cu pesticide și aduse din Turcia. Să ne înțelegem, România importă mere, pere și cireșe, dar exportă banane, pentru că suntem țara în care totul este posibil.